CONSULTAŢII PENTRU EXAMENUL PRACTIC.

Consultaţiile sunt răspunsuri pe care le-am dat, în ultimii ani, întrebărilor de pe „Forumul începătorilor”.

Incepătorii insistă, pe bună dreptate, pentru a îşi însuşi atenţia specializată şi sunt preocupaţi deasemeni să ofere confort călătorilor. Când candidatul nu conduce în siguranţă, examinatorul nu-i acordă încredere. Oricare începător săvârşeşte stângăcii pe care nu le conştientizează. De aceea trebuie să conducem analizându-ne obiectiv atitudinea, cu scopul de a oferi garanţii călătorilor. Vom respinge pornirea naivă de a arăta că suntem deja şoferi.

Călătorii vor un conducător foarte atent, nu unul interesat să se afirme, fie cum o fi.

Viteza, în timpul probelor, trebuie să corespundă cu dificultatea traseului, dar şi cu gradul nostru de pregătire, gradul de pregătire al candidatului. Mergând cu un şofer începător care adoptă uneori o viteză nepotrivită cu posibilităţile lui de reacţie, călătorii se simt abandonaţi în nesiguranţă. Pe de altă parte, vom evita îngreunarea traficului. Astfel că vom merge, pe unde este posibil, cu viteza legală maxim admisă, dar imediat ce am prevăzut modificarea condiţiilor, vom încetini din timp şi fără grabă. La exerciţii vom căuta să ne educăm atenţia specializată. Fiecare loc pe unde trecem corespunde, din toate punctele de vedere, unei situaţii particulare studiate deja la exerciţii. Va trebui să recunoaştem imediat tipul acelui loc şi să aplicăm ceea ce am exersat. Astfel, nu vom fi nevoiţi să procesăm pe loc, totalitatea elementelor de executat, regulamentar.

Candidatul nu va căuta să joace rolul unui profesionist, încercând astfel, cu naivitate, să înşele examinatorul; o tentaţie nevinovată, întâlnită la examen, tentaţie sancţionată todeauna prin respingere. Sunt destui şoferi naivi, cu vechime, care au încredere nejustficată, atât în posibilităţile lor, cât şi în maşină, şi care nu renunţă la aceste convingeri cât timp nu fac un accident.

Unii candidaţi conduc bine dar greşesc punându-şi exagerat capacităţile în evidenţă . În condiţiile examenului, s-ar putea să stăruie inutil simulând profesionalismul. În loc să-şi canalizeze atenţia pentru a face impresie, ar fi bine să se evidenţieze prin atenţie deosebită, pas cu pas şi, să nu neglijeze a servi examinatorului şi călătorilor un climat de siguranţă şi confort.

Toată lumea este de acord că se poate conduce remarcabil numai ţinând seamă insistent de criteriile:

·    respectarea prevederilor legale şi preventive, pas cu pas şi fără discriminări;

·         asigurarea unei călătorii confortabile, fără a provoca îngrijorări din partea călătorilor; toate acestea fiindcă ne-am format

·             atenţia specializată a conducătorului.

Nu putem avea încredere într-un vicleşug care să acopere lipsa de experienţă. Totuşi se poate promova examenul când conştietizăm că nu putem încă destule, dar avem grijă deosebită pentru parcurgerea drumului. Deci un candidat acceptabil este cel care se străduieşte să facă faţă conducerii. Nu o stăpâneşte impecabil, dar este convins că fără strădanie nu va reuşi să conducă în siguranţă. Deocamdată păşeşte corect, fără grabă, iar prin atitudinea lui sugerează că va fi tot mai bun.

La examen nu e loc pentru emoţii. Candidatul are foarte multă treabă.  Urmăreşte clipă de clipă să reacţioneze corect la greutăţile care apar, la respectarea obligaţiilor şi la confortul călătoriei. Nu ai timp nici un moment să-ţi imaginezi ce impresie faci. Se poate spune, până la urmă, că de examen nu scăpăm nici după ce avem permis. Asta e viaţa şoferului.

Răspunsuri.
Emoţia.

http://www.incepator.ro/forum/forum_posts.asp?TID=3219&PN=14

http://www.incepator.ro/forum/forum_posts.asp?TID=3219&PN=15

Cineva:

Buna tuturor. Mi-a venit si mie vremea sa dau traseul, in 25 august am luat sala cu 24 de puncte iar acum se apropie data de 22 octombrie cand v-a trebui sa ma prezint la examenul practic. Am citit toate raspunsurile voastre, care m-au incurajat dar m-au si descurajat totodata. Am o multime de intrebari; Ce sa fac? Ce sa nu fac? Cum sa merg? Cu ce viteza sa merg? Cat o sa ma tina? Pe unde o sa ma duca? si inca o gramada din acestea. De condus eu cred ca conduc bine, pe langa cele 15 sedinte pe care le-am facut cu un instructor foarte de treaba si calm cu o masina pe care o "iubesc" foarte mult am mai mers de cateva ori cu tatal meu in poligon ca sa imi mai revin putin dupa 2 luni si ceva de cand nu am mai condus. In 20 si 21 mi-am mai programat cate o sedinta sa ma obisnuiesc iarasi cu masina (Un Golf 5 1.9 Tdi) si sa mai fac ceva km prin oras. Daca puteti sa imi dati ceva sugestii care m-ar putea ajuta v-as fi recunoscator. Btw sunt putin mai emotiv ... Deci cred ca o sa am probleme cu emotiile.

Răspuns:

 Dacă staţi bine cu condusul, cum spuneţi şi se vede că aveţi dreptate, concentraţi-vă la fiecare pas pentru a face exact ceea ce trebuie. La examen nu analizaţi, după parcurgerea unor secvenţe ale drumului, ce a ieşit. Atenţie mare la pasul imediat următor. Trebuie să vă preocupe vizibil numai elementele de conducere care urmează şi cele care deja se succed. Altfel vă poate desconcentra, de la drum, grija vizând soarta examenului şi veţi pierde grijile pentru răspunderea conducerii. În plus, iată un secret. Examinatorii urmăresc dacă nu cumva vă place să vă eliberaţi uneori de concentrarea atenţiei, sau dacă simulaţi nepăsare ori îndemânare. 

Când vă concentraţi la drum, emoţia pierde terenul.

Cineva:

Salutare, din fericire, revin cu vesti bune. L-am luat. Cum a fost? Pai pe langa multe emotii mai ales dupa ce am aflat ca am picat cu cel mai "al dracului" examinator (din 14 cati am fost la el doar eu cu inca o fata l-am luat) a fost ok. Nu am lasat emotiile sa intervina intre mine si ce imi dorteam cel mai mult in prezent (Din clipa in care am pornit nu am mai avut nici-o emotie). M-a purtat cam 25-30 de minute prin sensuri, drum cu/fara prioitate etc. Pe scut a fost bine. Multumesc mult de sfaturi si va doresc drumuri fara evenimente neplacute!

Aici, un răspuns:

Am citit destăinuirea dv scrisă după examen. Desigur că nu aveţi exerciţiu suficient şi nu aţi fost preocupat mai demult de conducere. Nu aţi băgat în seamă, încă de când eraţi copil (!), unele chestiuni, şi, nu puteţi avea cine ştie ce ambiţii. La această dată circulaţia este cât se poate de pretenţioasă. La fiecare pas, periculoasă. Examinatorul a băgat de seamă că încă nu vă poate admite, deşi nu faceţi greşeli. Să nu creadă cineva că, în aceste cazuri, examinatorul depunctează corect. Astfel, dacă trebuie, el îşi propune să găsească pretexte şi justifică găsind depunctări, mai mult sau mai puţin severe.

Vă mai trebuie exerciţiu pentru a atinge două scopuri:

-        formarea atenţiei, astfel ca să reuşiţi a fi concentrat pas de pas la problemele conducerii. Să nu vă permiteţi uneori clipe de analiză a impresiei pe care o faceţi. Apoi, chiar dacă aveţi o mâncărime, la nas de exemplu (!..), e bine să o neglijaţi;

-        trebuie să reuşiţi un mers confortabil, un mers care să transmită călătorului că îi doriţi siguranţă şi că nu vă permiteţi să-l amăgiţi cu „măiestria” dv.

Altcuiva:

Faptele pe care le prezentaţi mi se par inexplicabile. Nu trebuia să fiţi sancţionată atât de aspru.

Vreau să vă informez, poate nu ştiţi, asupra unei probleme, compusă din mai multe elemente, şi anume, verificarea de către examinator a concentrării atenţiei candidatului. Desigur că la examen este încă prea devreme pentru a găsi atenţia conducătorului formată, întru-totul. Dar chiar şi aşa, oricare candidat poate fi convingător, circulând cu grijă evidentă şi fără grabă. Altul, greşit orientat, ar vrea să convingă mimând un profesionalism închipuit, ceea ce sugerează iresponsabilitate. Între aceste extreme pot exista multe variante, care ne dau idee de multitudinea aprecierilor posibile şi de posibila subiectivitate a examenului.

Rămâne să înţelegem că, oricum, va veni timpul să promovăm, pentru că stadiul pregătirii va deveni, cu timpul, deosebit de bun.

Altcineva:

Salutare! Cumnatul meu are acum pe 24 ex la traseu (a 3 oara). Marea problema este ca nu poate trece peste emotii si din aceasta cauza face greseli si bineinteles ca este picat. De fel conduce ok si nu se grabeste fiind destul de atent, dar cand il vede pe ''bau-bau'' ca se urca in masina si da tonul plecarii deja se pierde si nimic nu ii mai iese. Am incercat sa-l calmez cum am putut si l-am incurajat (am stat cu el pana la strigare apoi l-am asteptat pana a terminat exam) dar nimic nu a avut efect. Deja se gandeste cu groaza ca ar putea pica iar si asta îl descurajeaza enorm. Cum pot sa-l mai ajut?

Răspuns:

 Unii candidaţi trec greu la examen. Modul lor de a conduce nu inspiră încredere iar examinatorii nu îşi asumă răspunderea. Am cunoscut o doamnă care a dat examen, timp de un an, în fiecare lună. La al 12-lea examen a reuşit.

Desigur că emoţia împiedecă o conducere sigură. Emoţia - după mine - apare la cei care conştientizează că nu sunt siguri pe ceea ce au de făcut. Le trebuie mai multă experienţă până capăta siguranţă. Alţii, din inconştienţă, sunt mulţumiţi de ceea ce fac şi ignoră consecinţele ce ar rezulta din inconştienţa lor. Examinatorii sunt pregătiţi să sesizeze ambele forme de exteriorizare. Nu discutăm aici ce semne văd ei, mai ales că nu ne pregătim pentru asta. Ştim că este nevoie de o educare specializată a atenţiei, educare legată numai de conducere şi de respectarea prevederilor legii. Preocupările zilnice nu ne obligă, să ne concentrăm fără milă atenţia, în fiecare secundă, aşa de mult cât suntem obligaţi fiind la volan. Nu avem această obişnuinţă severă. În plus, la volan, ne vom concentra exclusiv aspra unor anume elemente, după prevederile legale şi după conduita preventivă. Vom cunoaşte bine legea şi conduita preventivă, vom începe a le realiza practic, şi, a ne apropia de rutină, ştiind că locurile pe unde trecem le-am sistematizat pe fiecare într-o grupare, unde au abordare comună.

Examenul se poate promova când conştietizăm că nu putem „de toate”, dar avem griji evidente şi permanente. Deci un candidat acceptabil se străduieşte să facă faţă conducerii. Nu o stăpâneşte dar este profund convins că trebuie să stăruiască. El nu se preocupă de impresia pe care o face.

*  *  *

Examinatorul este sensibil când constată o anumită stare a candidatului, pe care o consideră admirabilă şi demnă a fi o descoperire a lui, proprie. Anume, candidatul care ştiind cât de greu este să fie stăpân pe maşină şi pe el însuşi, cât de greu este să ştie toate regulile bine şi să le respecte pe toate, datorită atenţiei solicitată la maximum, fără milă şi fără perdea. El „promite” să conducă din ce în ce mai bine, fiindcă garantează cu seriozitatea sa. Când candidatul pleacă la examen parazitat de ideea că „domnu examinator” nu ştie de nimic decât să pice, iar el, candidatul, îi arată cât de forţos este pe comenzi la bord (cu o groază de stângăcii), va rata desigur examenul. Devin nesuferiţi (chiar şi instructorului) elevii care arată ostentativ cât de bine se pricep să se plimbe. Ei nu îşi conştientizează stângăciile. Se pare că au convingerea că pot fi admişi fiindcă „toţi proştii au carnet”. Este desigur o orientare conflictuală faţă de examinator, căruia îi place să sesizeze seriozitatea viitorului conducător.

Să demonstraţi examinatorului că, deşi sunteţi conştient de lipsa dv de experienţă, vă preocupă total respectarea prevederilor legale şi preventive, şi, confortul călătorilor; chiar dacă aveţi unele stângăcii pe care nu le puteţi controla încă. În acest sens pot să vă încurajez subliniind că la examen aveţi, vizibil, multă treabă. Clipă de clipă. Nu aveţi timp să analizaţi ce impresie faceţi. Sunteţi numai candidat, nu sunteţi şi examinator. Ar fi o preocupare suplimentară, neproductivă. Nu vă interesează nici să vă autocriticaţi, decât după final.

Confortul călătorului presupune să conduceti astfel ca sa nu poată sesiza cineva, vreodată, când sunteţi dv la volan, că ar putea interveni un pericol. Multă grijă pentru executarea blândă a comenzilor şi pentru anticipaţie.

Aceaste orientări le adoptă toţi şoferii serioşi.

*  *  *

Trebuie să daţi examen pe maşina cu care aţi exersat. Ori de câte ori am schimbat maşina, mi-au trebuit circa 10 ore pentru a mă obişnui. Începătorii nu sesizează necesitatea aceasta fiindcă au spiritul autocritic sub minimum. Sunt superficiali în aprecieri, şi consideră comenzile aproximativ asemănătoare la toate maşinile.

*  *  *

Se discută mult despre ce vor examinatorii.

Ei caută un candidat care să-i satisfacă. Din păcate au rar această satisfacţie, sau măcar altele cât de cât mulţumitoare. Circulaţia este astăzi cu pretenţii deosebite. Trebuie respectate strict, în fiecare clipă, prevederi legale şi preventive. Călătorii trebuie să se simtă mereu în deplin confort şi în siguranţă desăvârşită. Cum? Datorită unor grji serioase şi evidente din partea conducătorului.

Dacă examinatorul nu se poate „satisface”, el pregăteşte respingerea. Caută pretexte până le găseşte şi le depunctează.

*  *  *

De acord cu Gabi. Extraveralul este contraindicat. Nici alte medicamente nu sunt bune fiindcă nu ştiţi la ce vă pot duce, în cazul dv. Demult, luam uneori extraveral dimineaţa pentru a mă proteja, ziceam eu, faţă de unele presuni care puteau să apară la servici. Astfel că m-a prins lumina roşie într-o intersecţie unde erau dimineaţa câte doi miliţieni. Unul dintre ei m-a oprit la ieşirea din intersecţie. Mi-a luat permisul. Sunt convins că din cauza extraveralului.

FOLOSIREA MOTORULUI

OBLIGAŢII LA ÎNTÂLNIREA VEHICULELOR CU PIETONII

Nu se poate conduce în siguranţă acreditând părerea că toţi pietonii ştiu şi respectă regulile care le sunt adresate. Capacitatea lor de a înţelege şi de a respecta legea este diferită. Interpretând art. 35 (1) al OUG 195 şi cunoscând că unii pietoni greşesc cu uşurinţă, preocuparea conducătorului de vehicul care îi întâlneşte pe partea carosabilă a drumului este de a nu îi pune în pericol şi de a nu îi stânjeni când vor să-şi continue drumul. Dacă pietonii nu se află pe „trecerea pentru pietoni” semnalizată, conducătorul autoturismului nu le analizează greşelile, nu le adresează reproşuri şi respectă regulile impuse conducătorilor auto, inclusiv interpretarea preventivă de mai sus. Toate îndrumările sunt prezentate aici, având in vedere că începătorii, mai mult decât conducătorii cu atenţia formată, trebuie să insiste pentru cunoaşterea şi adoptarea conduitei preventive; ceea ce este deseori mai mult decât respectarea prevederilor legii. În cazul unui accident, se stabileşte vinovatul dar, nici cel fără vină nu suportă cu uşurinţă rigorile cercetării accidentului, pierderile şi obligaţiile ce urmează unor astfel de evenimente.

Pe de altă parte, potrivit O.U.G. 195, art. 72 (4), când conducătorul vehiculului a respectat prevederile legale, pietonii răspund pentru eventuale încălcări ale normelor rutiere la traversare sau la folosirea părţii carosabile.

Esenţa obligaţiilor pietonilor constă în următoarele prevederi:

Pietonii sunt obligaţi să folosească numai trotuarul sau în lipsa acestuia să circule pe partea stângă a drumului, în direcţia lor de mers, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, conformându-se regulilor de circulaţie. Ei traversează perpendicular pe axul drumului, dacă nu sunt treceri amenajate cu marcaje ori/şi cu indicatoare, sau, în localităţi, pe la colţul străzii, după ce s-au asigurat că o pot face în siguranţă pentru ei şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Pietonilor le este interzis:

• —        să circule pe partea carosabilă a drumului public dacă acolo există, şi sunt libere, amenajări permise circulaţiei pietonilor;
• —    să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise ori prin locurile permise, dar în fugă şi/sau fără să se asigure;
• —        să prelungească timpul de traversare a drumului public şi să întârzie ori să se oprească fără motiv;
• —        să ocupe partea carosabilă în scopul împiedicării circulaţiei.

PORNIREA ÎN RAMPĂ

Este o probă de examen, uşoară, dar se recomandă exersarea ei numai după ce începătorul stăpâneşte comenzile, adică după cel puţin 20 de ore de exerciţii la volan. Pornirea în rampă se exersează fie la poligon, unde rampa este grea, fie chiar pe un drum în rampă, mai puţin aglomerat şi suficient de mult înclinat.

Una dintre împrejurările uzuale care fac necesară stăpânirea acestei probe este următoarea:

Presupunem că autoturismul se află oprit în rampă, aşteptând într-un şir de vehicule lumina verde a semaforului. Condiţia impusă este ca, aprinzându-se lampa verde, comenzile pornirii de pe loc să nu permită mişcarea autoturismului spre spate, nici măcar 1 - 2 centimetri. Evident că pentru exerciţiu nu se cere semafor.

Exerciţiul începe pe un drum în rampă, autoturismul este oprit, motorul funcţionează şi schimbătorul este la punctul mort. Conducătorul aşteaptă momentul pornirii, apăsând tot timpul cu piciorul drept pedala frânei, pentru a nu lăsa autoturismul să meargă înapoi, pe pantă.

Care sunt comenzile necesare pentru pornire în rampă?

1)    - Conducătorul se asigură. În unele împrejurări va trebui să semnalizeze.

2)  -Apasă pedala ambreiajului şi introduce schimbătorul în treapta 1.

3)   -La pornirea de pe loc trebuie întâi apăsată pedala acceleraţiei cu piciorul drept, pentru a mobiliza motorul să dezvolte putere. În acest scop:

a.  se trage mai întâi maneta frânei de mână, ţinând-o în poziţia frânat, fără a o asigura (la multe modele de fabricaţie se ţine butonul siguranţei apăsat continuu, cât timp se ţine maneta trasă);

b. se eliberează apoi pedala frânei, iar autoturismul rămâne frânat, deoarece conducătorul ţine, cu mâna dreaptă, maneta frânei trasă;

c.   se apasă pedala acceleraţiei pentru ca motorul să funcţioneze în turaţie (circa 2500 rot/min).

4)    - Se eliberează pedala ambreiajului, câte puţin, până ce turaţia motorului scade întrucâtva, pentru că acum trebuie să înceapă propulsarea dar, autoturismul este frânat cu frâna de mână. Pedala ambreiajului se menţine de acum, pentru un timp, în această poziţie, unde ambreiajul cuplează parţial motorul la transmisie. Pedala acceleraţiei rămâne mereu apăsată.

5)   - Se eliberează complet frâna de mână, fără nici un reglaj, după care mâna dreaptă se pune pe volan. Autoturismul porneşte din loc, progresiv. Pedala ambreiajului, încă rămâne în aceeaşi poziţie sau se mai eliberează foarte puţin, dacă pornirea este prea înceată.

6)   - După ce autoturismul capătă o mişcare sigură, câştigând o oarecare energie de mişcare, se eliberează complet, cu grijă, pedala ambreiajului şi se aşază piciorul în stânga, alături. Apoi se accelerează mai mult turaţia motorului, mărind valoarea vitezei autoturismului.

Exersând de câteva ori, începătorul capătă îndemânare, iar comenzile arătate se vor succeda într-un timp convenabil. Când exersăm nu trebuie să ne facem grijă pentru uzura ambreiajului. Acesta este construit să fie foarte rezistent. Pe de altă parte, la examen şi în toate împrejurările, sunt apreciate comenzile executate cu grijă pentru confortul călătorilor.

Greşeli la pornirea în rampă:

ì       - Lipsa asigurării la pornire sau a semnalizării dacă era necesară.

ì       - Pornirea autoturismului înapoi, pe o distanţă oricât de scurtă.

ì       - Oprirea motorului. La o pornire bună, nu ar trebui nici măcar să scadă turaţia.

ì       - Accelerarea excesivă a motorului.

ì       - Pornirea neuniformă, cu trepidaţii (lipsă de răbdare cu comanda ambreiajului şi accelerare insuficientă).

CONDUCEREA DEMONSTRATIVĂ

- Orientarea candidatului pentru examenul practic şi pentru perfecţiune -

SPECIALIZAREA ATENŢIEI CONDUCĂTORULUI

AŞEZAREA LATERALĂ LÂNGĂ BORDURĂ

Este o metodă specială cu ajutorul căreia conducătorul poate alinia autoturismul într-un loc liber al unui rând în staţionare, de-a lungul bordurii trotuarului din dreapta, unde fiecare autoturism stă unul după altul, fără să atingă bordura cu roţile. Autoturismul notat C s-a manevrat astfel şi a ajuns lângă bordură, în poziţia dintre autoturismele A şi B (figura 1). Aici, lungimea spaţiului liber dintre A şi B este necesar a fi de minim 7 m. Mişcările acestei metode de manevră se deprind greu, astfel că sunt necesare exerciţii îndelungate la poligon şi pe drum.

Faza 1.     Conducătorul poziţionează autoturismul C (figura 2) lângă cel notat cu A, astfel ca, privind de la volan spre colţul din stânga spate al autoturismului A, mijlocul geamului uşii din dreapta spate (C1) să fie pe direcţia privirii.

Distanţa între autoturisme, în prima fază, nu trebuie să fie mai mică de 0,5 m, dar poate fi mai mare. Axa longitudinală a autoturismului C poate să nu fie absolut paralelă cu axa drumului. În poziţia arătată, conducătorul opreşte autoturismul, apasă cu piciorul drept pe pedala frânei, cu piciorul stâng apasă complet pedala ambreiajului şi introduce schimbătorul în marşarier. Autoturismul fiind încă oprit, conducătorul roteşte volanul la dreapta complet. Apoi se asigură pe drum, ştiind că roţile din faţă, în viraj spre dreapta-spate, se vor deplasa mult către stânga (vezi figura 3). Semnalizează şi comandă pornirea cu pedalele acceleraţiei şi ambreiajului. Astfel, virează cu spatele către dreapta, mergând încet, în timp ce direcţia axei longitudinale se schimbă progresiv.

Faza 2. Când direcţia axei longitudinale a autoturismului ajunge să facă un unghi de 

45⁰ cu direcţia bordurii, conducătorul opreşte autoturismul din mers (figura 3). Este bine ca aprecierea unghiului acestei direcţii să fie cât mai corectă. De la volan se poate aproxima acest unghi, astfel ca direcţia privirii de control, care s-a arătat în figura 2, să treacă de această dată prin colţul de geam C2. După oprire, se îndreaptă volanul, rotindu-l spre stânga, timp în care se ţin apăsate pedalele ambreiajului şi frânei.

Faza 3. Apoi, conducătorul porneşte autoturismul, mergând rectiliniu, cu spatele, încet, pe această direcţie înclinată cu 45⁰, până unde direcţia privirii de control ajunge să treacă prin colţul de geam C3 (figura 4). Aici opreşte din nou. Roteşte volanul la stânga complet, în timp ce pedalele frânei şi ambreiajului sunt apăsate, iar autoturismul este oprit. Locurile celor trei repere, C1, C2, C3, depind de poziţia la volan a conducătorului şi de modelul autoturismului. De aceea, poate li se vor aduce mici modificări de către cel care le foloseşte, dacă găseşte că modificările sunt necesare.

Faza 4.  Se comandă iarăşi pornirea de pe loc şi se deplasează autoturismul tot cu spatele, încet, în viraj stânga, maxim, până când se aliniază între autoturismele A şi B (figura 1). Se va proteja în timpul manevrei colţul stânga spate al autoturismului A. Alinierea se poate verifica în oglinda exterioară dreapta, unde trebuie să se vadă că marginea din dreapta a autoturismului a ajuns paralelă cu bordura trotuarului. Roţile nu trebuie să atingă bordura. În final, dacă lăsăm autoturismul lângă bordură, vom îndrepta obligatoriu roţile din faţă, înainte de a opri motorul.

Pentru alinierea autoturismului într-un rînd de pe stânga drumului, ceea ce este mai greu şi se cere rareori, ne vom imagina că locul şoferului este în dreapta. Fiind la volan avem nevoie deseori să apelăm la imaginaţie. În acest caz, ne vom închipui că direcţia privirii de control  trece, de la locul din dreapta şoferului, spre geamurile din stânga.

Se vor evita următoarele greşeli la executarea aşezării laterale:

•          - Lipsa semnalizării sau/şi asigurării.

•         - Alinierea greşită, fie prin înclinarea autoturismului faţă de bordură ori prin aşezarea lui la mai mult de 35-40 cm de  bordură (dar poate fi apropiat chiar la 5 cm).

•   - Corectările în timpul manevrei, prin mersul înainte.

•      - Atingerea bordurii, zgârierea sau lovirea autoturismului.

•       - Oprirea motorului în timpul exerciţiului.