Consultaţiile sunt răspunsuri pe care le-am dat, în ultimii ani,
întrebărilor de pe „Forumul începătorilor”.
Consultaţiile sunt răspunsuri pe care le-am dat, în ultimii ani,
întrebărilor de pe „Forumul începătorilor”.
Incepătorii insistă, pe bună dreptate, pentru a îşi însuşi atenţia specializată şi sunt preocupaţi deasemeni să ofere confort călătorilor. Când candidatul nu
conduce în siguranţă, examinatorul nu-i acordă încredere. Oricare începător săvârşeşte stângăcii pe care nu le conştientizează. De aceea trebuie
să conducem analizându-ne obiectiv atitudinea, cu scopul de a oferi garanţii călătorilor. Vom respinge pornirea naivă de a arăta că suntem deja şoferi.
Incepătorii insistă, pe bună dreptate, pentru a îşi însuşi atenţia specializată şi sunt preocupaţi deasemeni să ofere confort călătorilor. Când candidatul nu conduce în siguranţă, examinatorul nu-i acordă încredere. Oricare începător săvârşeşte stângăcii pe care nu le conştientizează. De aceea trebuie să conducem analizându-ne obiectiv atitudinea, cu scopul de a oferi garanţii călătorilor. Vom respinge pornirea naivă de a arăta că suntem deja şoferi.
Călătorii vor un conducător foarte atent, nu unul interesat să se afirme, fie cum o fi.
Călătorii vor un conducător foarte atent, nu unul interesat să se afirme, fie cum o fi.
Viteza, în timpul
probelor, trebuie să corespundă cu dificultatea traseului, dar şi cu gradul nostru
de pregătire, gradul de pregătire al candidatului. Mergând cu un şofer începător care adoptă uneori o viteză
nepotrivită cu posibilităţile lui de reacţie, călătorii se simt abandonaţi în
nesiguranţă. Pe de altă parte, vom evita
îngreunarea traficului. Astfel că vom merge, pe unde este posibil, cu viteza
legală maxim admisă, dar imediat ce am prevăzut modificarea condiţiilor, vom
încetini din timp şi fără grabă. La exerciţii vom căuta să ne educăm atenţia
specializată. Fiecare loc pe unde trecem corespunde, din toate punctele de
vedere, unei situaţii particulare studiate deja la exerciţii. Va trebui să recunoaştem imediat tipul acelui loc şi să aplicăm ceea ce am exersat. Astfel, nu vom fi nevoiţi să procesăm pe loc, totalitatea elementelor de executat, regulamentar.
Candidatul nu va căuta să joace rolul unui
profesionist, încercând astfel, cu naivitate, să înşele examinatorul; o
tentaţie nevinovată, întâlnită la examen, tentaţie sancţionată todeauna prin
respingere. Sunt destui şoferi naivi, cu vechime, care au încredere nejustficată,
atât în posibilităţile lor, cât şi în maşină, şi care nu renunţă la aceste
convingeri cât timp nu fac un accident.
Unii candidaţi conduc bine dar greşesc punându-şi exagerat capacităţile în
evidenţă . În condiţiile examenului, s-ar putea să stăruie
inutil simulând profesionalismul. În loc să-şi canalizeze atenţia pentru a face impresie, ar
fi bine să se evidenţieze prin atenţie deosebită, pas cu pas şi, să nu neglijeze a servi examinatorului şi călătorilor un climat de siguranţă şi confort.
Toată lumea este de acord că se poate conduce remarcabil
numai ţinând seamă insistent de criteriile:
· respectarea prevederilor legale şi preventive,
pas cu pas şi fără discriminări;
·
asigurarea unei călătorii confortabile, fără a provoca îngrijorări din partea călătorilor; toate acestea fiindcă ne-am format
· atenţia specializată a conducătorului.
Nu putem avea încredere într-un vicleşug care să
acopere lipsa de experienţă. Totuşi se poate promova examenul când conştietizăm
că nu putem încă destule, dar avem grijă deosebită pentru parcurgerea
drumului. Deci un candidat acceptabil este cel care se străduieşte să facă faţă conducerii. Nu o stăpâneşte impecabil, dar este convins că fără strădanie nu va reuşi să conducă în siguranţă. Deocamdată păşeşte corect, fără grabă, iar prin atitudinea lui sugerează că va fi tot mai bun.
La examen nu e loc pentru emoţii. Candidatul are foarte multă treabă. Urmăreşte clipă de clipă să reacţioneze corect la greutăţile
care apar, la respectarea obligaţiilor şi la confortul călătoriei. Nu ai timp
nici un moment să-ţi imaginezi ce impresie faci. Se poate spune, până la urmă,
că de examen nu scăpăm nici după ce avem permis. Asta e viaţa şoferului.
Răspunsuri.
Emoţia.
Cineva:
Buna
tuturor. Mi-a venit si mie vremea sa dau traseul, in 25 august am luat sala cu
24 de puncte iar acum se apropie data de 22 octombrie cand v-a trebui sa ma
prezint la examenul practic. Am citit toate raspunsurile voastre, care m-au
incurajat dar m-au si descurajat totodata. Am o multime de intrebari; Ce sa
fac? Ce sa nu fac? Cum sa merg? Cu ce viteza sa merg? Cat o sa ma tina? Pe unde
o sa ma duca? si inca o gramada din acestea. De condus eu cred ca conduc bine,
pe langa cele 15 sedinte pe care le-am facut cu un instructor foarte de treaba
si calm cu o masina pe care o "iubesc" foarte mult am mai mers de
cateva ori cu tatal meu in poligon ca sa imi mai revin putin dupa 2 luni si
ceva de cand nu am mai condus. In 20 si 21 mi-am mai programat cate o sedinta
sa ma obisnuiesc iarasi cu masina (Un Golf 5 1.9 Tdi) si sa mai fac ceva km
prin oras. Daca puteti sa imi dati ceva sugestii care m-ar putea ajuta v-as fi
recunoscator. Btw sunt putin mai emotiv ... Deci cred ca o sa am probleme cu
emotiile.
Răspuns:
Dacă staţi
bine cu condusul, cum spuneţi şi se vede că aveţi dreptate, concentraţi-vă la
fiecare pas pentru a face exact ceea ce trebuie. La examen nu analizaţi, după
parcurgerea unor secvenţe ale drumului, ce a ieşit. Atenţie mare la pasul
imediat următor. Trebuie să vă preocupe vizibil numai elementele de conducere
care urmează şi cele care deja se succed. Altfel vă poate desconcentra, de la
drum, grija vizând soarta examenului şi veţi pierde grijile pentru răspunderea
conducerii. În plus, iată un secret. Examinatorii urmăresc dacă nu cumva vă place să vă
eliberaţi uneori de concentrarea atenţiei, sau dacă simulaţi nepăsare ori
îndemânare.
Când vă concentraţi la drum, emoţia pierde terenul.
Cineva:
Salutare,
din fericire, revin cu vesti bune. L-am luat. Cum a fost? Pai pe langa multe
emotii mai ales dupa ce am aflat ca am picat cu cel mai "al dracului"
examinator (din 14 cati am fost la el doar eu cu inca o fata l-am luat) a fost
ok. Nu am lasat emotiile sa intervina intre mine si ce imi dorteam cel mai mult
in prezent (Din clipa in care am pornit nu am mai avut nici-o emotie). M-a
purtat cam 25-30 de minute prin sensuri, drum cu/fara prioitate etc. Pe scut a
fost bine. Multumesc mult de sfaturi si va doresc drumuri fara evenimente
neplacute!
Aici, un răspuns:
Am citit destăinuirea dv scrisă după examen. Desigur
că nu aveţi exerciţiu suficient şi nu aţi fost preocupat mai demult de
conducere. Nu aţi băgat în seamă, încă de când eraţi copil (!), unele
chestiuni, şi, nu puteţi avea cine ştie ce ambiţii. La această dată circulaţia
este cât se poate de pretenţioasă. La fiecare pas, periculoasă. Examinatorul a
băgat de seamă că încă nu vă poate admite, deşi nu faceţi greşeli. Să nu creadă
cineva că, în aceste cazuri, examinatorul depunctează corect. Astfel, dacă trebuie, el îşi
propune să găsească pretexte şi justifică găsind depunctări, mai mult sau mai puţin severe.
Vă mai trebuie exerciţiu pentru a atinge două
scopuri:
- formarea
atenţiei, astfel ca să reuşiţi a fi concentrat pas de pas la problemele conducerii. Să nu
vă permiteţi uneori clipe de analiză a impresiei pe care o faceţi. Apoi, chiar
dacă aveţi o mâncărime, la nas de exemplu (!..), e bine să o neglijaţi;
- trebuie
să reuşiţi un mers confortabil, un mers care să transmită călătorului că îi
doriţi siguranţă şi că nu vă permiteţi să-l amăgiţi cu „măiestria” dv.
Altcuiva:
Faptele pe care le prezentaţi mi se par
inexplicabile. Nu trebuia să fiţi sancţionată atât de aspru.
Vreau să vă informez, poate nu ştiţi, asupra unei
probleme, compusă din mai multe elemente, şi anume, verificarea de către
examinator a concentrării atenţiei candidatului. Desigur că la examen este
încă prea devreme pentru a găsi atenţia conducătorului formată, întru-totul.
Dar chiar şi aşa, oricare candidat poate fi convingător, circulând cu grijă
evidentă şi fără grabă. Altul, greşit orientat, ar vrea să convingă mimând un
profesionalism închipuit, ceea ce sugerează iresponsabilitate. Între aceste
extreme pot exista multe variante, care ne dau idee de multitudinea
aprecierilor posibile şi de posibila subiectivitate a examenului.
Rămâne să înţelegem că, oricum, va veni timpul să
promovăm, pentru că stadiul pregătirii va deveni, cu timpul, deosebit de bun.
Altcineva:
Salutare! Cumnatul meu are acum pe 24 ex la traseu (a
3 oara). Marea problema este ca nu poate trece peste emotii si din aceasta
cauza face greseli si bineinteles ca este picat. De fel conduce ok si nu se
grabeste fiind destul de atent, dar cand il vede pe ''bau-bau'' ca se urca in
masina si da tonul plecarii deja se pierde si nimic nu ii mai iese. Am incercat
sa-l calmez cum am putut si l-am incurajat (am stat cu el pana la strigare apoi
l-am asteptat pana a terminat exam) dar nimic nu a avut efect. Deja se gandeste
cu groaza ca ar putea pica iar si asta îl descurajeaza enorm. Cum pot sa-l mai
ajut?
Răspuns:
Unii candidaţi trec greu la examen. Modul lor
de a conduce nu inspiră încredere iar examinatorii nu îşi asumă răspunderea. Am cunoscut o doamnă care a dat examen, timp de un an, în fiecare lună. La al 12-lea
examen a reuşit.
Desigur că emoţia împiedecă o conducere sigură.
Emoţia - după mine - apare la cei care conştientizează că nu sunt siguri pe
ceea ce au de făcut. Le trebuie mai multă experienţă până capăta siguranţă.
Alţii, din inconştienţă, sunt mulţumiţi de ceea ce fac şi ignoră consecinţele
ce ar rezulta din inconştienţa lor. Examinatorii sunt pregătiţi să sesizeze ambele
forme de exteriorizare. Nu discutăm aici ce semne văd ei, mai ales că nu ne
pregătim pentru asta. Ştim că este nevoie de o educare specializată a atenţiei,
educare legată numai de conducere şi de respectarea prevederilor legii.
Preocupările zilnice nu ne obligă, să ne concentrăm fără milă atenţia, în
fiecare secundă, aşa de mult cât suntem obligaţi fiind la volan. Nu avem această
obişnuinţă severă. În plus, la volan, ne vom concentra exclusiv aspra unor anume elemente, după
prevederile legale şi după conduita preventivă. Vom cunoaşte bine legea şi
conduita preventivă, vom începe a le realiza practic, şi, a ne apropia de
rutină, ştiind că locurile pe unde trecem le-am sistematizat pe fiecare într-o
grupare, unde au abordare comună.
Examenul se poate promova când conştietizăm că nu
putem „de toate”, dar avem griji evidente şi permanente. Deci un candidat
acceptabil se străduieşte să facă faţă conducerii. Nu o stăpâneşte dar este
profund convins că trebuie să stăruiască. El nu se preocupă de impresia pe care
o face.
* * *
Examinatorul este sensibil când constată o anumită
stare a candidatului, pe care o consideră admirabilă şi demnă a fi o
descoperire a lui, proprie. Anume, candidatul care ştiind cât de greu este să
fie stăpân pe maşină şi pe el însuşi, cât de greu este să ştie toate regulile
bine şi să le respecte pe toate, datorită atenţiei solicitată la maximum, fără
milă şi fără perdea. El „promite” să conducă din ce în ce mai bine, fiindcă
garantează cu seriozitatea sa. Când candidatul pleacă la examen parazitat de
ideea că „domnu examinator” nu ştie de nimic decât să pice, iar el, candidatul,
îi arată cât de forţos este pe comenzi la bord (cu o groază de stângăcii), va
rata desigur examenul. Devin nesuferiţi (chiar şi instructorului) elevii care
arată ostentativ cât de bine se pricep să se plimbe. Ei nu îşi conştientizează
stângăciile. Se pare că au convingerea că pot fi admişi fiindcă „toţi proştii au
carnet”. Este desigur o orientare conflictuală faţă de examinator, căruia îi
place să sesizeze seriozitatea viitorului conducător.
Să demonstraţi examinatorului că, deşi sunteţi
conştient de lipsa dv de experienţă, vă preocupă total respectarea prevederilor
legale şi preventive, şi, confortul călătorilor; chiar dacă aveţi unele
stângăcii pe care nu le puteţi controla încă. În acest sens pot să vă încurajez
subliniind că la examen aveţi, vizibil, multă treabă. Clipă de clipă. Nu aveţi
timp să analizaţi ce impresie faceţi. Sunteţi numai candidat, nu sunteţi şi examinator. Ar fi o preocupare suplimentară, neproductivă. Nu vă interesează
nici să vă autocriticaţi, decât după final.
Confortul călătorului presupune să conduceti astfel ca sa nu poată sesiza
cineva, vreodată, când sunteţi dv la volan, că ar putea interveni un pericol.
Multă grijă pentru executarea blândă a comenzilor şi pentru anticipaţie.
Aceaste orientări le adoptă toţi şoferii serioşi.
* * *
Trebuie să daţi examen pe maşina cu care aţi
exersat. Ori de câte ori am schimbat maşina, mi-au trebuit circa 10 ore pentru
a mă obişnui. Începătorii nu sesizează necesitatea aceasta fiindcă au spiritul
autocritic sub minimum. Sunt superficiali în aprecieri, şi consideră comenzile aproximativ
asemănătoare la toate maşinile.
* * *
Se discută mult despre ce vor examinatorii.
Ei caută un candidat care să-i satisfacă. Din păcate
au rar această satisfacţie, sau măcar altele cât de cât mulţumitoare. Circulaţia
este astăzi cu pretenţii deosebite. Trebuie respectate strict, în fiecare
clipă, prevederi legale şi preventive. Călătorii trebuie să se simtă mereu în
deplin confort şi în siguranţă desăvârşită. Cum? Datorită unor grji serioase şi
evidente din partea conducătorului.
Dacă examinatorul nu se poate „satisface”, el
pregăteşte respingerea. Caută pretexte până le găseşte şi le depunctează.
* * *
De acord cu Gabi. Extraveralul este contraindicat.
Nici alte medicamente nu sunt bune fiindcă nu ştiţi la ce vă pot duce, în cazul
dv. Demult, luam uneori extraveral dimineaţa pentru a mă proteja, ziceam eu,
faţă de unele presuni care puteau să apară la servici. Astfel că m-a prins
lumina roşie într-o intersecţie unde erau dimineaţa câte doi miliţieni. Unul
dintre ei m-a oprit la ieşirea din intersecţie. Mi-a luat permisul. Sunt
convins că din cauza extraveralului.
Viteza, în timpul
probelor, trebuie să corespundă cu dificultatea traseului, dar şi cu gradul nostru
de pregătire, gradul de pregătire al candidatului. Mergând cu un şofer începător care adoptă uneori o viteză
nepotrivită cu posibilităţile lui de reacţie, călătorii se simt abandonaţi în
nesiguranţă. Pe de altă parte, vom evita
îngreunarea traficului. Astfel că vom merge, pe unde este posibil, cu viteza
legală maxim admisă, dar imediat ce am prevăzut modificarea condiţiilor, vom
încetini din timp şi fără grabă. La exerciţii vom căuta să ne educăm atenţia
specializată. Fiecare loc pe unde trecem corespunde, din toate punctele de
vedere, unei situaţii particulare studiate deja la exerciţii. Va trebui să recunoaştem imediat tipul acelui loc şi să aplicăm ceea ce am exersat. Astfel, nu vom fi nevoiţi să procesăm pe loc, totalitatea elementelor de executat, regulamentar.
Candidatul nu va căuta să joace rolul unui
profesionist, încercând astfel, cu naivitate, să înşele examinatorul; o
tentaţie nevinovată, întâlnită la examen, tentaţie sancţionată todeauna prin
respingere. Sunt destui şoferi naivi, cu vechime, care au încredere nejustficată,
atât în posibilităţile lor, cât şi în maşină, şi care nu renunţă la aceste
convingeri cât timp nu fac un accident.
Unii candidaţi conduc bine dar greşesc punându-şi exagerat capacităţile în
evidenţă . În condiţiile examenului, s-ar putea să stăruie
inutil simulând profesionalismul. În loc să-şi canalizeze atenţia pentru a face impresie, ar
fi bine să se evidenţieze prin atenţie deosebită, pas cu pas şi, să nu neglijeze a servi examinatorului şi călătorilor un climat de siguranţă şi confort.
Toată lumea este de acord că se poate conduce remarcabil
numai ţinând seamă insistent de criteriile:
· respectarea prevederilor legale şi preventive,
pas cu pas şi fără discriminări;
·
asigurarea unei călătorii confortabile, fără a provoca îngrijorări din partea călătorilor; toate acestea fiindcă ne-am format
· atenţia specializată a conducătorului.
Nu putem avea încredere într-un vicleşug care să
acopere lipsa de experienţă. Totuşi se poate promova examenul când conştietizăm
că nu putem încă destule, dar avem grijă deosebită pentru parcurgerea
drumului. Deci un candidat acceptabil este cel care se străduieşte să facă faţă conducerii. Nu o stăpâneşte impecabil, dar este convins că fără strădanie nu va reuşi să conducă în siguranţă. Deocamdată păşeşte corect, fără grabă, iar prin atitudinea lui sugerează că va fi tot mai bun.
La examen nu e loc pentru emoţii. Candidatul are foarte multă treabă. Urmăreşte clipă de clipă să reacţioneze corect la greutăţile
care apar, la respectarea obligaţiilor şi la confortul călătoriei. Nu ai timp
nici un moment să-ţi imaginezi ce impresie faci. Se poate spune, până la urmă,
că de examen nu scăpăm nici după ce avem permis. Asta e viaţa şoferului.
Răspunsuri.
Emoţia.
Aici, un răspuns:
Emoţia.
Cineva:
Buna
tuturor. Mi-a venit si mie vremea sa dau traseul, in 25 august am luat sala cu
24 de puncte iar acum se apropie data de 22 octombrie cand v-a trebui sa ma
prezint la examenul practic. Am citit toate raspunsurile voastre, care m-au
incurajat dar m-au si descurajat totodata. Am o multime de intrebari; Ce sa
fac? Ce sa nu fac? Cum sa merg? Cu ce viteza sa merg? Cat o sa ma tina? Pe unde
o sa ma duca? si inca o gramada din acestea. De condus eu cred ca conduc bine,
pe langa cele 15 sedinte pe care le-am facut cu un instructor foarte de treaba
si calm cu o masina pe care o "iubesc" foarte mult am mai mers de
cateva ori cu tatal meu in poligon ca sa imi mai revin putin dupa 2 luni si
ceva de cand nu am mai condus. In 20 si 21 mi-am mai programat cate o sedinta
sa ma obisnuiesc iarasi cu masina (Un Golf 5 1.9 Tdi) si sa mai fac ceva km
prin oras. Daca puteti sa imi dati ceva sugestii care m-ar putea ajuta v-as fi
recunoscator. Btw sunt putin mai emotiv ... Deci cred ca o sa am probleme cu
emotiile.
Răspuns:
Dacă staţi
bine cu condusul, cum spuneţi şi se vede că aveţi dreptate, concentraţi-vă la
fiecare pas pentru a face exact ceea ce trebuie. La examen nu analizaţi, după
parcurgerea unor secvenţe ale drumului, ce a ieşit. Atenţie mare la pasul
imediat următor. Trebuie să vă preocupe vizibil numai elementele de conducere
care urmează şi cele care deja se succed. Altfel vă poate desconcentra, de la
drum, grija vizând soarta examenului şi veţi pierde grijile pentru răspunderea
conducerii. În plus, iată un secret. Examinatorii urmăresc dacă nu cumva vă place să vă
eliberaţi uneori de concentrarea atenţiei, sau dacă simulaţi nepăsare ori
îndemânare.
Când vă concentraţi la drum, emoţia pierde terenul.
Cineva:
Salutare,
din fericire, revin cu vesti bune. L-am luat. Cum a fost? Pai pe langa multe
emotii mai ales dupa ce am aflat ca am picat cu cel mai "al dracului"
examinator (din 14 cati am fost la el doar eu cu inca o fata l-am luat) a fost
ok. Nu am lasat emotiile sa intervina intre mine si ce imi dorteam cel mai mult
in prezent (Din clipa in care am pornit nu am mai avut nici-o emotie). M-a
purtat cam 25-30 de minute prin sensuri, drum cu/fara prioitate etc. Pe scut a
fost bine. Multumesc mult de sfaturi si va doresc drumuri fara evenimente
neplacute!
Am citit destăinuirea dv scrisă după examen. Desigur
că nu aveţi exerciţiu suficient şi nu aţi fost preocupat mai demult de
conducere. Nu aţi băgat în seamă, încă de când eraţi copil (!), unele
chestiuni, şi, nu puteţi avea cine ştie ce ambiţii. La această dată circulaţia
este cât se poate de pretenţioasă. La fiecare pas, periculoasă. Examinatorul a
băgat de seamă că încă nu vă poate admite, deşi nu faceţi greşeli. Să nu creadă
cineva că, în aceste cazuri, examinatorul depunctează corect. Astfel, dacă trebuie, el îşi
propune să găsească pretexte şi justifică găsind depunctări, mai mult sau mai puţin severe.
Vă mai trebuie exerciţiu pentru a atinge două
scopuri:
- formarea
atenţiei, astfel ca să reuşiţi a fi concentrat pas de pas la problemele conducerii. Să nu
vă permiteţi uneori clipe de analiză a impresiei pe care o faceţi. Apoi, chiar
dacă aveţi o mâncărime, la nas de exemplu (!..), e bine să o neglijaţi;
- trebuie
să reuşiţi un mers confortabil, un mers care să transmită călătorului că îi
doriţi siguranţă şi că nu vă permiteţi să-l amăgiţi cu „măiestria” dv.
Altcuiva:
Faptele pe care le prezentaţi mi se par
inexplicabile. Nu trebuia să fiţi sancţionată atât de aspru.
Vreau să vă informez, poate nu ştiţi, asupra unei
probleme, compusă din mai multe elemente, şi anume, verificarea de către
examinator a concentrării atenţiei candidatului. Desigur că la examen este
încă prea devreme pentru a găsi atenţia conducătorului formată, întru-totul.
Dar chiar şi aşa, oricare candidat poate fi convingător, circulând cu grijă
evidentă şi fără grabă. Altul, greşit orientat, ar vrea să convingă mimând un
profesionalism închipuit, ceea ce sugerează iresponsabilitate. Între aceste
extreme pot exista multe variante, care ne dau idee de multitudinea
aprecierilor posibile şi de posibila subiectivitate a examenului.
Rămâne să înţelegem că, oricum, va veni timpul să
promovăm, pentru că stadiul pregătirii va deveni, cu timpul, deosebit de bun.
Altcineva:
Salutare! Cumnatul meu are acum pe 24 ex la traseu (a
3 oara). Marea problema este ca nu poate trece peste emotii si din aceasta
cauza face greseli si bineinteles ca este picat. De fel conduce ok si nu se
grabeste fiind destul de atent, dar cand il vede pe ''bau-bau'' ca se urca in
masina si da tonul plecarii deja se pierde si nimic nu ii mai iese. Am incercat
sa-l calmez cum am putut si l-am incurajat (am stat cu el pana la strigare apoi
l-am asteptat pana a terminat exam) dar nimic nu a avut efect. Deja se gandeste
cu groaza ca ar putea pica iar si asta îl descurajeaza enorm. Cum pot sa-l mai
ajut?
Răspuns:
Unii candidaţi trec greu la examen. Modul lor
de a conduce nu inspiră încredere iar examinatorii nu îşi asumă răspunderea. Am cunoscut o doamnă care a dat examen, timp de un an, în fiecare lună. La al 12-lea
examen a reuşit.
Desigur că emoţia împiedecă o conducere sigură.
Emoţia - după mine - apare la cei care conştientizează că nu sunt siguri pe
ceea ce au de făcut. Le trebuie mai multă experienţă până capăta siguranţă.
Alţii, din inconştienţă, sunt mulţumiţi de ceea ce fac şi ignoră consecinţele
ce ar rezulta din inconştienţa lor. Examinatorii sunt pregătiţi să sesizeze ambele
forme de exteriorizare. Nu discutăm aici ce semne văd ei, mai ales că nu ne
pregătim pentru asta. Ştim că este nevoie de o educare specializată a atenţiei,
educare legată numai de conducere şi de respectarea prevederilor legii.
Preocupările zilnice nu ne obligă, să ne concentrăm fără milă atenţia, în
fiecare secundă, aşa de mult cât suntem obligaţi fiind la volan. Nu avem această
obişnuinţă severă. În plus, la volan, ne vom concentra exclusiv aspra unor anume elemente, după
prevederile legale şi după conduita preventivă. Vom cunoaşte bine legea şi
conduita preventivă, vom începe a le realiza practic, şi, a ne apropia de
rutină, ştiind că locurile pe unde trecem le-am sistematizat pe fiecare într-o
grupare, unde au abordare comună.
Examenul se poate promova când conştietizăm că nu
putem „de toate”, dar avem griji evidente şi permanente. Deci un candidat
acceptabil se străduieşte să facă faţă conducerii. Nu o stăpâneşte dar este
profund convins că trebuie să stăruiască. El nu se preocupă de impresia pe care
o face.
* * *
Examinatorul este sensibil când constată o anumită
stare a candidatului, pe care o consideră admirabilă şi demnă a fi o
descoperire a lui, proprie. Anume, candidatul care ştiind cât de greu este să
fie stăpân pe maşină şi pe el însuşi, cât de greu este să ştie toate regulile
bine şi să le respecte pe toate, datorită atenţiei solicitată la maximum, fără
milă şi fără perdea. El „promite” să conducă din ce în ce mai bine, fiindcă
garantează cu seriozitatea sa. Când candidatul pleacă la examen parazitat de
ideea că „domnu examinator” nu ştie de nimic decât să pice, iar el, candidatul,
îi arată cât de forţos este pe comenzi la bord (cu o groază de stângăcii), va
rata desigur examenul. Devin nesuferiţi (chiar şi instructorului) elevii care
arată ostentativ cât de bine se pricep să se plimbe. Ei nu îşi conştientizează
stângăciile. Se pare că au convingerea că pot fi admişi fiindcă „toţi proştii au
carnet”. Este desigur o orientare conflictuală faţă de examinator, căruia îi
place să sesizeze seriozitatea viitorului conducător.
Să demonstraţi examinatorului că, deşi sunteţi
conştient de lipsa dv de experienţă, vă preocupă total respectarea prevederilor
legale şi preventive, şi, confortul călătorilor; chiar dacă aveţi unele
stângăcii pe care nu le puteţi controla încă. În acest sens pot să vă încurajez
subliniind că la examen aveţi, vizibil, multă treabă. Clipă de clipă. Nu aveţi
timp să analizaţi ce impresie faceţi. Sunteţi numai candidat, nu sunteţi şi examinator. Ar fi o preocupare suplimentară, neproductivă. Nu vă interesează
nici să vă autocriticaţi, decât după final.
Confortul călătorului presupune să conduceti astfel ca sa nu poată sesiza
cineva, vreodată, când sunteţi dv la volan, că ar putea interveni un pericol.
Multă grijă pentru executarea blândă a comenzilor şi pentru anticipaţie.
Aceaste orientări le adoptă toţi şoferii serioşi.
* * *
Trebuie să daţi examen pe maşina cu care aţi
exersat. Ori de câte ori am schimbat maşina, mi-au trebuit circa 10 ore pentru
a mă obişnui. Începătorii nu sesizează necesitatea aceasta fiindcă au spiritul
autocritic sub minimum. Sunt superficiali în aprecieri, şi consideră comenzile aproximativ
asemănătoare la toate maşinile.
* * *
Se discută mult despre ce vor examinatorii.
Ei caută un candidat care să-i satisfacă. Din păcate
au rar această satisfacţie, sau măcar altele cât de cât mulţumitoare. Circulaţia
este astăzi cu pretenţii deosebite. Trebuie respectate strict, în fiecare
clipă, prevederi legale şi preventive. Călătorii trebuie să se simtă mereu în
deplin confort şi în siguranţă desăvârşită. Cum? Datorită unor grji serioase şi
evidente din partea conducătorului.
Dacă examinatorul nu se poate „satisface”, el
pregăteşte respingerea. Caută pretexte până le găseşte şi le depunctează.
* * *
De acord cu Gabi. Extraveralul este contraindicat.
Nici alte medicamente nu sunt bune fiindcă nu ştiţi la ce vă pot duce, în cazul
dv. Demult, luam uneori extraveral dimineaţa pentru a mă proteja, ziceam eu,
faţă de unele presuni care puteau să apară la servici. Astfel că m-a prins
lumina roşie într-o intersecţie unde erau dimineaţa câte doi miliţieni. Unul
dintre ei m-a oprit la ieşirea din intersecţie. Mi-a luat permisul. Sunt
convins că din cauza extraveralului.
No comments:
Post a Comment