SCHIMBAREA TREPTEI

„Schimbarea vitezei” - după vocabularul şoferului.

Schimbarea treptei o executăm cu maneta schimbatorului. (Vezi "Mijloacele principale de comandă")

Cazul 1.

După pornirea de pe loc a autoturismului, conducătorul apasă din ce în ce mai mult pedala de acceleraţie pentru a creşte viteza. Turaţia motorului creşte mereu. În următoarele momente, conducătorul constată că nici dacă ar exagera accelerarea, nu ar putea obţine mărirea vitezei după dorinţă. Este timpul când trebuie să schimbe treapta 1-a, cu treapta a 2-a. După schimbare, turaţia motorului se micşorează, iar conducătorul apasă din nou pedala de acceleraţie, mărind viteza, şi, va repeta schimbarea treptei, până la o valoare satisfăcătoare a vitezei. Turaţia comandată motorului va fi mică pentru sarcini mici (motorul nu trage) şi mare pentru sarcini mari.

Cazul 2.

Când pe parcursul unei rampe, ori potrivit altor împrejurări de pe un drum dificil, viteza se reduce, turaţia motorului scade, ceea ce nu mai este favorabil propulsării puternice, normale. De aceea, totdeauna când trebuie o turaţie mare pentru a mobiliza motorul, conducătorul schimbă treapta în una dintre treptele inferioare.

1

Schimbarea într-o treaptă superioară se execută într-un anumit moment ales de conducător şi comanda schimbării este, de fapt, o succesiune de comenzi.

Momentul potrivit schimbării în treapta superioară

apare în timpul propulsării, când turaţia motorului, comandată cu pedala de acceleraţie, a crescut progrsiv şi este prea mare. Aprecierea „turaţie prea mare” este înţeleasă ca o funcţionare exagerată, o creştere inutilă a turaţiei şi mobilizării motorului, ceea ce vom intui acumulând experienţă.

Momentele când se cere schimbarea în treapta superioară:

1. Când se comandă creşterea vitezei cu pedala de acceleraţie şi turaţia a ajuns prea mare. Dacă după schimbarea treptei nu se va mai urmări creşterea vitezei, nu este necesar a depăşi turaţia de 2000 rot/min înainte de a schimba treapta.

2. Când se modifică împrejurările ori intenţia conducătorului, iar viteza se poate menţine cu o turaţie mai liniştită a motorului, se schimbă în treapta superioară.

3. Pe parcurs, la sfârşitul acţiunii unor forţe care se opuneau deplasării autoturismului, astfel că acum nu mai cerem motorului putere mare. Exemplu: la terminarea parcurgerii unei rampe, ori la sfârşitul unui drum greu, fiindcă nu mai sunt forţe rezistente mari şi se păstrează valoarea vitezei fără efort, se schimbă în treapta superioară.

Schimbările spre treptele superioare se succed, din treaptă în treaptă.

2

Momentul potrivit schimbării într-o treaptă inferioară.

Apare în timpul mersului, după o micşorare a turaţiei motorului, mai ales:

§       după reducerea vitezei cu frâna de serviciu sau/şi cu motorul,

§       urcând o rampă, ori,

§       circulând un timp în urma unui vehicul care are viteză mică.

Dacă este momentul, fie de a propulsa puternic autoturismul la urcarea rampei (sau la mărirea grăbită a vitezei pentru depăşire), fie de a frâna cu motorul pe un drum alunecos sau pe o pantă, trebuie adoptat regimul turaţiilor mari de funcţionare a motorului, pe care conducătorul îl comandă schimbând în una dintre treptele inferioare. Dar cum se apreciază care este treapta inferioară corespunzătoare atât turaţiei optime a motorului, cât şi valorii vitezei căpătată de autoturism? Sau, după expresia încetăţenită, în ce „viteză să schimbăm” când turaţia motorului a scăzut prea mult?

I. Dacă mişcarea autoturismului a ajuns să fie foarte înceată, astfel că propulsarea în continuare este asemănătoare cu demarajul la pornirea de pe loc, se schimbă în treapta întâi, indiferent din care treaptă se face trecerea;

II. dacă viteza a ajuns să fie mică şi sunt condiţii grele pentru propulsare în continuare (exemple: drum greu ori în rampă, intenţia demarării, persoane multe, bagaje grele), este necesară schimbarea în treapta a 2-a;

III. dacă pentru a propulsa în continuare, motorul nu trebuie să învingă rezistenţe mari, chiar când viteza este redusă, circa 35 km/oră, se alege treapta a 3-a. Dar pentru a demara grăbit, se alege aceeaşi treaptă numai după ce viteza ajunge la 45 km/oră.

La schimbarea treptei, volanul trebuie imobilizat ferm cu mâna stângă pentru a nu se produce nici măcar o mică deviere întâmplătoare a direcţiei şi a lăsa astfel impresia nesiguranţei pe volan. Conducătorul nu trebuie să-şi propună efectuarea vreunei manevre a volanului, cu mâna stângă, în timp ce schimbă treapta cu mâna dreaptă.

Comenzile schimbării treptei

a

Schimbarea în treapta superioară

este cerută în timpul accelerării autoturismului. Turaţia motorului ajungând prea mare, conducătorul face următoarea succesiune de comenzi – când propulsarea se întrerupe după decuplarea ambreiajului, iar autoturismul îşi păstrează viteza datorită inerţiei:

1 - Imobilizează volanul cu mâna stângă.

2 - Apasă complet pedala ambreiajului.

3 - Concomitent, nu mai apasă deloc pedala de acceleraţie.

4 - Cu mâna dreaptă scoate maneta schimbătorului din treapta „veche”.

5 - Conduce maneta pe traseul din schema treptelor de viteză de la bord, spre locul unde este treapta imediat superioară.

6 - Introduce maneta în locul unde este treapta superioară.

7 - Ridică piciorul stâng de pe pedala ambreiajului şi îl aşază în stânga pedalei.

8 - Începe din nou să apese pedala de acceleraţie.

b.

Schimbarea într-o treaptă inferioară

este necesară atât la propulsare, dacă turaţia motorului tinde a scădea, cât şi la frânare cu motorul, dacă se impune acest mod de a frâna pe un drum alunecos ori pe o pantă. Turaţia fiind redusă, conducătorul face următoarea succesiune de comenzi, în timp ce autoturismul, după ce se va decupla ambreiajul (comanda b), îşi continuă mersul datorită inerţiei:

a) Imobilizează volanul cu mâna stângă.

b) Apasă complet pedala ambreiajului.

c) Cu mâna dreaptă scoate maneta schimbătorului din treapta „veche”.

d) Conduce maneta spre treapta inferioară pe care a ales-o, alegere relatată mai sus (Momentul potrivit schimbării într-o treaptă inferioară).

e) Apasă pedala de acceleraţie, mărind astfel turaţia motorului.

f) Introduce maneta schimbătorului în treapta inferioară.

g) Ridică piciorul de pe pedala ambreiajului, motorul fiind accelerat cu pedala de acceleraţie.

h) Când doreşte propulsarea, va continua să apese pedala de acceleraţie. Când doreşte frânarea, va reduce accelerarea.

Cu oarecare greutate, schimbătoarele pot permite manipularea f fără comanda e. Totuşi, pentru uniformitatea deplasării, înainte de g nu poate lipsi comanda e.

In timpul deplasării, schimbătorul va fi totdeauna în una dintre trepte, indiferent de valoarea momentană a vitezei. Prin această legătură permanentă între motor şi roţile propulsoare, comandând mereu turaţia adecvată, cu pedala de acceleraţie, se asigură controlul vitezei şi securitatea deplasării în momente neaşteptate.

Analizând succesiunea comenzilor la schimbarea treptei, constatăm că nu s-a precizat ce turaţii se recomandă a folosi, ceea ce ar trebui să ştim pentru executarea exerciţiilor. Conducătorul va ţine seama, bineînţeles, de regula turaţiei (vezi Folosirea motorului). De aici rezultă însă că se pot justifica mai multe maniere de schimbare a treptei pentru că turaţiile alese pot fi diferite, după împrejurări şi drum, după construcţia motorului sau/şi transmisiei ori după intenţia conducătorului. Astfel:

1.       Un conducător care nu se grăbeşte şi merge pe un drum uşor, asfaltat, în palier, schimbă treptele până în treapta a 4-a  fără a ajunge la turaţii mari, numai 2000 rot/min;

2.       alt conducător, grăbit (ceea ce nu este recomandabil), dacă are condiţii de a circula în siguranţă, înaintea schimbărilor de treaptă ajunge la turaţii mari – astfel el reuşeşte un demaraj grăbit;

3.       conducătorul unui autoturism care întâmpină un drum greu, în rampă, va fi nevoit să folosească turaţii mari şi trepte mici.

Începătorul va conduce autoturismul în mod demonstrativ, ca la examen. Lui i se potriveşte maniera liniştită a conducătorului de la punctul 1 şi va ţine seama să conducă:

1.      - respectând strict regulile de circulaţie, indiferent dacă împrejurările întrunesc sau nu toate motivaţiile practice de aplicare a prevederilor şi păstrând atenţia concentrată, clipă de clipă.

2.      - Va conduce astfel ca să asigure călătorilor un climat de relaxare şi confort, câştigându-le încrederea datorită unor modificări lente ale mişcării autoturismului, adică schimbării direcţiei de mers şi modificării valorii vitezei. Va accelera fără grabă. Va reduce viteza din timp, progresiv, fără a forţa performanţele frânei. De asemenea, începătorul îşi propune să nu lase impresia nesiguranţei sau asumării unor riscuri cât de mici din partea sa.

Pentru deprinderea conducerii nu contează ce putere nominală are motorul. Maşina uşoară are motor de putere mică, iar maşina mai grea şi mai scumpă are motor puternic. Există diferenţe constructive. Două motoare diferite, dar cu aceeaşi putere nominală, pot fi destinate să funcţioneze normal, fie la turaţie mai mare, fie la turaţie mai mică. Un motor de turaţii moderate dar puternic rezistă mai bine, în timp, greşelilor de conducere, însă acest motor nu este destinat pentru o maşină ieftină, cu ansamble uşoare, pe care le-ar distruge repede. Lui i se potriveşte o transmisie cu angrenaje rezistente, iar gama rapoartelor de transmisie a schimbătorului să fie altfel aleasă. Dacă cineva s-a obişnuit a conduce un model, când va fi nevoit să conducă alt model, trebuie mai întâi să exerseze insistent pentru a fi în siguranţă oricând.

-           După pornirea de pe loc, schimbătorul fiind în treapta întâi, se accelerează la 2000 rot/min, când autoturismul câştigă o mică viteză, apoi se schimbă în treapta 2.

Cum?

-           Se respectă succesiunea următoarelor comenzi:

Se apasă pedala ambreiajului la maximum şi tot atunci nu se mai apasă deloc pedala de acceleraţie, se scoate schimbătorul din treapta întâi, pauză scurtă, timp pentru micşorarea turaţiei motorului, se introduce în treapta a 2-a, se ridică fără grijă piciorul de pe pedala ambreiajului, se pune piciorul stâng alături, în stânga pedalei, şi se începe din nou accelerarea progresivă.

-        După ce s-a accelerat destul (peste 2000 rot/min), se schimbă în treapta a 3-a.

Cum?

Se apasă pedala ambreiajului la maximum şi chiar atunci nu se mai apasă deloc pedala de acceleraţie, se scoate schimbătorul din treapta a 2-a, pauză scurtă, se introduce în treapta a 3-a, se ridică piciorul de pe pedala ambreiajului, se pune piciorul stâng alături, în stânga pedalei, şi se începe din nou accelerarea progresivă.

-        Dacă sunt împrejurări favorabile, după prevederile legale şi după condiţiile existente, trebuie mărită viteza până aproape de 50 km/oră, accelerând puţin şi apoi schimbând în treapta a 4-a.

Cum?

Se apasă pedala ambreiajului la maximum şi tot atunci nu se mai apasă deloc pedala de acceleraţie, se scoate schimbătorul  din treapta a 3-a, pauză scurtă, se introduce în treapta a 4-a, se ridică fără grijă piciorul de pe pedala ambreiajului şi se pune alături, în stânga pedalei. Se accelerează în continuare, cât este necesar pentru a menţine viteza la cel puţin 50 km/oră.

        La demaraj în rampă (accelerarea pe un drum care urcă), schimbarea treptei nu se aplică accelerând moderat, ca mai sus. În acest caz, înaintea schimbării este necesar a accelera motorul la o turaţie mai mare (minimum 3000 rot/min).

Ştiind că unele motoare funcţionează normal cu turaţii mai mari, vom avea în vedere, când este cazul, să mărim turaţiile arătate.

De asemenea, schimbarea treptelor pe şosele, unde se urmăreşte a se ajunge repede la limita de viteză maximă admisă, se execută la turaţii mai mari, cca 3000 rot/min, în loc de 2000 rot/min, cât s-a arătat.

        În condiţiile obişnuite de desfăşurare a exerciţiilor în localitate, se folosesc treptele 1, 2, 3, dar este bine a se găsi ocazii pentru exerciţiul schimbării în treapta a 4-a. Se schimbă în treapta a 4-a când se circulă pe un segment de drum destul de lung, unde conducerea cu viteză până la limită (50 km/oră) poate fi acceptată, ştiind că în multe situaţii Regulamentul obligă la reducerea vitezei. De asemenea, se foloseşte treapta a 4-a numai dacă drumul oferă condiţii uşoare de deplasare, astfel că, rezistenţa la înaintare fiind mică, motorul poate funcţiona cu turaţie mică (am denumit rezistenţa mică la înaintare suma rezistenţelor pe drum uşor, asfaltat, în palier, sau poate chiar pe un drum coborând lin în pantă).

Exerciţiile schimbării într-o treaptă inferioară

Exemplu: după reducerea vitezei de mers. Se ţine seama de regula utilizării treptei potrivite. Scopul schimbării este ridicarea turaţiei, dar nu se va exagera peste regimul 2000-3000 rot/min. Cum se alege practic o treaptă inferioară:

I.                 – dacă viteza a ajuns să fie foarte înceată şi sunt condiţii grele pentru propulsare în continuare (drum greu ori în rampă, intenţia demarării, persoane multe, bagaje) este necesară schimbarea în treapta întâi, indiferent din care treaptă se face trecerea;

II.             - dacă viteza este mică, precum şi dacă sunt condiţii grele pentru propulsare în continuare (drum în rampă, intenţia demarării grăbite, persoane multe, bagaje grele), este necesară schimbarea în treapta a 2-a;

III.         – dacă, pentru propulsare în continuare, motorul nu trebuie să învingă rezistenţe mari, chiar când viteza este redusă, circa 35 km/oră, se alege treapta a 3-a. Insă, pentru demaraj grăbit, se alege această treaptă dacă viteza este de minimum 45 km/oră.

Alt exemplu: urcarea rampelor. După ce începe să scadă turaţia şi viteza, din cauza încărcării motorului la urcarea rampei, trebuie schimbată treapta în treapta imediat inferioară. În cazul unei rampe lungi şi grele, dacă turaţia motorului descreşte din nou, se schimbă din nou în treapta inferioară următoare. Cutiile de viteze automate schimbă singure treapta iar turaţia motorului creşte şi ea, din acel moment, dacă menţinem pedala de acceleraţie cel puţin în aceeaşi poziţie pe care o avea la începutul urcării.

Dacă poligonul are suprafaţă mică, primele exerciţii de schimbare a treptelor se vor face pe drum, după ce s-a terminat exersarea celorlalte probe la poligon. Este preferabil un drum în palier, mai puţin aglomerat, fără intersecţii, lung de circa 1 km, pe un sector unde este permisă întoarcerea autoturismului, ceea ce face posibilă practicarea schimbării treptelor circulând şi din sensul opus.

Urmărind abilitatea câştigată de un începător în materie de conducere, călătorii pot considera, justificat sau nu, că modul în care acesta schimbă treapta este elocvent. Aprecierea se referă la priceperea dobândită prin exerciţii, dar este un exemplu potrivit şi când vorbim despre formarea atenţiei specializate.

Treapta a 5-a nu este nimerită, ca celelalte trepte, pentru a accelera şi mări viteza. Ea este o dotare pentru menţinerea unei viteze mari, în turaţie favorabilă; mai ales la motorul sub 100 CP. Exemplu: pe şosea, se schimbă din treapta a 4-a în a 5-a când viteza ajunge la minimum 80 km/oră şi se intenţionează menţinerea valorii acestei viteze. Dacă ulterior se admite a mări viteza ori se urcă în rampă, nu vom accelera în treapta a 5-a; vom schimba în treapta a 4-a. Dacă apoi mărim viteza de la 80 la circa 100 km/oră, schimbăm în treapta a 5-a, şi menţinem apoi viteza cu pedala de acceleraţie. Dacă se cere în parcurs reducerea vitezei, se execută reducerea, în treapta a 5-a, cu frâna de motor şi/sau pedala frânei. Apoi, reluând propulsarea, se schimbă obligatoriu o treaptă inferioară. Amintim că dacă ulterior se urmăreşte din nou mărirea vitezei, de ex, fiind în treapta a 3-a se va schimba în treapta a 4-a numai la minimum 60 km/oră.

Mergând cu maximum 50 km/oră într-o localitate preferăm treapta a 3-a. Astfel turaţia motorului este optimă şi consumul de combustibil este mic. La exerciţii demonstrative se probează, în condiţii favorabile cum am arătat, şi schimbarea în treapta a 4-a.

Despre greşeli la schimbările de treaptă

Vom urmări posibilităţile de a nu greşi, răspunzând mai întâi la întrebarea:

- Ce obiective urmăreşte schimbarea treptelor?

                    - Schimbarea treptelor se execută numai când apare necesitatea folosirii motorului în alt regim de turaţii, adică:

- La propulsare,

·         schimbarea treptei urmare a depăşirii turaţiei convenabile (atingerea unei turaţii prea mari) sau

·         urmare a micşorării turaţiei, la o valoare care nu mobilizează suficient motorul pentru a dezvolta uşor puterea necesară învingerii rezistenţelor;

- ori la utilizarea frânei de motor,

·         schimbarea unei trepte inferioare - când se preferă turaţie mare şi treaptă mică.

Greşelile posibile:

1)      La propulsare, alegerea greşită a momentului schimbării treptei adică:

·         schimbarea într-o treaptă superioară când turaţia motorului este încă mică;

·         schimbarea într-o treaptă inferioară deşi turaţia motorului este mare;

·         turaţia este prea mare şi nu s-a schimbat treapta superioară;

·         turaţia este prea mică şi încă nu s-a schimbat treapta inferioară.

2)      Nu s-a apăsat complet pedala ambreiajului în timpul schimbării.

3) La schimbarea în treapta superioară s-a întârziat ridicarea piciorului drept de pe pedala de acceleraţie, faţă de momentul apăsării pedalei ambreiajului cu piciorul stâng. Astfel, se aude accelerarea în gol, fără rost, a motorului.

4)      La schimbarea în treapta superioară s-a ridicat piciorul drept de pe pedala de acceleraţie, înainte de a decupla ambreiajul cu piciorul stâng. Această greşeală comandă o scurtă frână de motor, brutală şi nepotrivită cu intenţia de a creşte valoarea vitezei. Greşeala este mai supărătoare decât aceea de la punctul 3 care, cel puţin, nu schimbă uniformitatea deplasării.

5)      Se scoate neglijent schimbătorul din treapta veche şi acesta intră, fără control, în altă treaptă decât era intenţia.

6) Încheind comanda de schimbare a treptei, se poate greşi cuplarea ambreiajului fie prin ridicarea brutală a piciorului stâng, ceea ce poate brusca mersul, ori prin ridicarea prea lentă a piciorului stâng, accelerând concomitent cu piciorul drept, aşa cum s-ar cere la pornirea de pe loc.

7)      La schimbarea în treapta inferioară, în vederea urcării rampei sau în vederea unui demaraj rapid, se poate greşi dacă nu se accelerează înainte de a ridica piciorul stâng de pe pedala ambreiajului. Greşeala duce la brutalizarea deplasării autoturismului printr-o frână bruscă de motor, tocmai când este necesară o schimbare calmă a treptei, pentru economisirea energiei de mişcare în rampă.

8)      Se roteşte involuntar volanul, oricât de puţin, în timpul schimbării treptei. Greşeala aparţine de drept celui care, în loc să stea relaxat şi bine sprijinit în scaun, se ţine de volan cu mâna stângă, iar cu dreapta manevrează schimbătorul.

9)      Manipularea manetei cu nesiguranţă sau prin forţare.

10)   Manipularea la întâmplare a manetei schimbătorului, datorită neatenţiei conducătorului.

11)   Urmărirea mişcării manetei cu privirea.

În sarcină, motoarele mici se exploatează optim numai cu turaţie mărită. De aceea se va accelera motorul pentru a dezvolta putere, folosind însă treptele ca mai jos:

§         dacă viteza este sub 20 km/oră  –  treapta întâi,

§         dacă viteza este sub 40 km/oră  –  treapta a 2-a şi

§         sub 60 km/oră  –  treapta a 3-a (vezi autoturismul Matiz şi chiar altele mai solide).

Schimbarea treptei superioare cere, la aceste maşini, exerciţiu special cu pedala ambreiajului, fiindcă turaţia se exagerează până în momentul schimbării.

Pentru schimbarea treptei inferioare, mai ales treapta întâia după oricare altă treaptă, se respectă necondiţionat succesiunea comenzilor  d, e, f, g, arătată la pagina 64.

Dacă exersând conducerea nu s-a urmărit folosirea corectă a motorului, conducătorul amator va ignora cunoştinţele profesionale şi va greşi. De exemplu:

1. Va porni fără să accelereze motorul în prealabil. De ce? Fiindcă, zice el, motorul poate funcţiona şi aşa ...(!) Obiceiul de a-i cere să producă putere făra a-l accelera din timp - mobilizându-l înainte de apariţia sarcinii - duce, în cele din urmă, la uzuri mari. Rezolvarea dezastrului ce decurge în urma acestor uzuri se face corect numai schimbând motorul cu altul nou. A se observa că am folosit mereu sintagma „mobilizarea motorului”, ştiind că motorul accelerat din timp dezvoltă putere automat, cu uşurinţă, numai când apare sarcina şi numai pe măsura mărimii sarcinii. Consumul de combustibil este corespunzător solicitărilor, tot potrivit sarcinii. Dacă nu este accelerat din timp şi funcţionează cu turaţie redusă, motorul nu poate furniza puterea necesară învingerii sarcinii, deşi consumă destul şi este solicitat la maximum cu consecinţe serioase.

2. Este cunoscut că motorul trebuie încălzit înainte de a pleca la drum. Dar constructorul maşinii afirmă că motorul poate funcţiona fără a fi încălzit şi zice astfel pentru că, în caz de nevoie, se poate porni la drum, cu maşina construită de el, fără o încălzire prealabilă. Motorul funcţionează având principalele piese în funcţie, prin frecare de alunecare, ceea ce duce la uzură. Jocul optim de montaj (dimensiunile pieselor, în contact şi în frecare, stabilite precis până la a suta parte din 1 mm) este hotărât pentru motorul fierbinte, piesele din diverse materiale suferind dilatări diferite. Astfel că nu se recomandă obiceiul de a pleca la drum fără încălzire, fiindcă uzura va fi exagerată.