- Orientarea candidatului pentru examenul
practic şi pentru perfecţiune -
Dintre câţi conducători circulă pe drum,
începătorul are statutul special, prevăzut de art. 25 al Ordonanţei Guvernului
nr. 195/2002, potrivit căruia el respectă timp de un an reguli suplimentare de
circulaţie şi poartă la autoturism semnul distinctiv cunoscut. Putem spune că,
deşi a obţinut permis, este necesar să conducă tot ca la exerciţii şi nu
trebuie să accepte alte tentaţii. Fiind la volan, un conducător cu experienţă
îşi ia răspunderea de a selecta, în raport cu normele rutiere, unele situaţii
când constată inexistenţa oricărui risc şi simplifică, justificat, deplasarea
în trafic. Vom urmări mai jos câteva exemple. Un începător însă îşi propune
altă abordare. El va folosi fiecare prilej, oferit de împrejurările
parcursului, în scopul aplicării consecvente a prevederilor legii. Va conduce
demonstrând cunoaşterea obligaţiilor. Astfel, îşi perfecţionează continu
atenţia specializată, potrivit legii pentru fiecare caz, şi dobândeşte
experienţă temeinică. În primul an, indiferent ce observaţii are ocazia să facă
asupra altor moduri de a conduce, nu părăseşte maniera de conducere
demonstrativă. Trebuie să deprindă bine aplicarea regulilor. Nu este suficient
să le ştie. Dacă nu le aplică în totalitate, timp îndelungat, le va uita
repede, va face confuzii şi va rămâne expus unor incidente cu final neplăcut.
Exerciţiile nu sunt profitabile când se acceptă ignorarea deliberată a
prevederilor.
Conducătorul începător, datorită statutului său şi
nevoii de a câştiga încredere, trebuie să-i convingă pe cei cu care călătoreşte
că ştie toate regulile şi că le aplică. El conduce totdeauna cu atenţia
mobilizată pentru siguranţa deplasării, creează astfel o atmosferă de relaxare
şi este bine apreciat. Dacă ar crede că a deprins conducerea înainte de vreme,
rămâne să fie etichetat drept naiv. Fiind fără experienţă, nu conştientizează
stângăciile sale, nu poate fi convingător, iar însoţitorii evită să meargă cu
el, fiindu-le ameninţată siguranţa. Profesionalismul impune grijă pentru
liniştea călătorilor.
Din poziţia sa de la volan, conducătorul determină cu
ajutorul comenzilor principale trei elemente ale deplasării:
- - poziţia autoturismului în mers,
- - viteza şi
- - semnalizarea intenţiei schimbării direcţiei de mers.
Relativ la determinarea elementelor deplasării, să
analizăm câteva obiceiuri ale conducătorilor experimentaţi, care conduc
preventiv, am putea zice, dar ignoră uneori prevederi regulamentare.
Începătorul nu adoptă aceste obiceiuri.
Exemplul
1. Unii conducători greşesc
pentru că nu circulă mereu cât mai pe dreapta drumului. Astfel, ei nu
respectă adesea obligaţia elementară de poziţionare a autoturismului în mers.
Aceşti conducători pretextează:
· fie că pe
marginea din dreapta pot întâlni vehicule staţionate pe care trebuie, din când
în când, să le depăşească,
· fie că
folosind o traiectorie apropiată de mijlocul drumului sesizează mai uşor unele
pericole care pot să apară pe parcurs.
Această manieră are două dezavantaje
importante pentru începător:
a. El
încalcă astfel Regulamentul, din acest punct de vedere, mai tot timpul conducerii,
şi,
b. pe
drumuri nemarcate, rămâne lipsit de posibilitatea exersării continue a
poziţionării autoturismului într-un spaţiu delimitat.
- Sunt mulţi conducători care la întâlnirea
indicatorului de avertizare „Copii” nu aplică prevederea de a micşora viteza
sub 30 km/oră, motivând că nu se văd copii în apropiere. Pentru a demonstra
respectarea obligaţiilor, chiar când nu sunt copii în preajmă, conducătorul
trebuie să ridice piciorul drept de pe pedala de acceleraţie şi să apese pedala
frânei, până reduce viteza sub 30 km/oră.
Se aminteşte că în acest caz, precum şi în altele
asemănătoare, greşelile frecvente ale începătorilor sunt următoarele:
· Nu se reduce
viteza sub 30 km/oră, sub pretextul că în situaţia arătată nu este motivaţie practică de a aplica
Regulamentul.
· Montarea
pe drum a unor indicatoare, mai ales indicatoarele de avertizare, măreşte
răspunderea conducătorilor. Un conducător circulând pe o porţiune de drum
semnalizată, dacă nu ia măsurile potrivite şi este angajat într-un accident
produs de cineva care a încălcat prevederile legale, poate fi răspunzător, în
multe cazuri, alături de făptuitor.
Exemplul 3. Privitor la măsura de a reduce viteza cu scopul aplicării întocmai a
prevederilor, vom sublinia următoarele:
Chiar dacă pe anumite segmente ale traseului, viteza
fiind deja destul de mică, începătorul nu consideră utilă o încetinire
potrivit Regulamentului, el reduce totuşi viteza demonstrativ, ridicând
piciorul de pe pedala acceleraţiei şi apăsând pedala frânei. Astfel,
aplică mereu prevederile regulamentare privitoare la reducerea vitezei şi nu
uită care sunt locurile legal prevăzute.
La intersecţie, circulând pe traseul cu
prioritate şi mergând pe direcţia înainte, deşi legea nu-l obligă la reducerea
vitezei pe motivul trecerii prin intersecţie, începătorul nu se va grăbi să
aplice această permisiune pentru a demonstra cunoaşterea regulii. Sunt alte
recomandări şi alte obligaţii, fie şi preventive, care cer reducerea vitezei:
§când se circulă din direcţie opusă
tramvaielor, troleibuzelor şi autobuzelor oprite în staţii, pe drumurile cu o
singură bandă pe sens;
§la depăşirea troleibuzelor şi autobuzelor
oprite în staţii, precum şi a tramvaielor aflate în staţiile prevăzute cu
refugii;
§pe timp de ceaţă, ploaie torenţială sau
ninsoare abundentă;
§pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca
atare, precum şi pe cele acoperite cu polei, zăpadă, mâzgă sau piatră cubică
umedă;
§la trecerile pentru pietoni;
§când autovehiculul care circulă înaintea sa
semnalizează intenţia de a schimba banda de circulaţie sau direcţia de
deplasare.
§Conducătorul care circulă în acelaşi sens cu
autovehiculele din serviciile regulate de transport public de persoane, la
apropierea de o staţie semnalizată, chiar fără alveolă de staţionare, este obligat să reducă
viteza şi la nevoie să oprească pentru a permite conducătorilor acestor
vehicule să efectueze manevrele necesare punerii în mişcare din staţie;
§va reduce viteza şi va mări atenţia la
întâlnirea indicatoarelor de avertizare, în afară de cele a căror semnificaţie
implică măsura de a opri;
§Interpretând prevederile articolelor nr. 35 şi 48 din OUG 195,
conducătorul este obligat să se comporte pe drum astfel încât să prevină
orice pericol şi să nu constituie un obstacol pentru circulaţie. După
această interpretare, chiar dacă prezenţa autoturismului a fost semnalizată de
către conducător în vreun fel, valoarea vitezei trebuie adaptată obligatoriu
împrejurării de a trece prin dreptul unor obstacole, de exemplu: persoane,
animale, vehicule în mişcare sau vehicule staţionate - poate apărea surpriza
deschiderii unei portiere, trecerii unui animal sau chiar a unui copil. De
asemenea, unde lăţimea spaţiului disponibil pentru trecere este mică, se
reduce viteza din timp, în mod corespunzător, pentru a străbate spaţiul cu
multă grijă ori pentru a opri la nevoie. Un caz semnificativ când se cere o
astfel de anticipare este trecerea pe lângă unele persoane care greşesc deplasându-se pe partea carosabilă, pe
lângă copii, persoane în vârstă sau bolnavi. S-ar putea ca aceştia să-şi
schimbe imprevizibil poziţia, să fugă sau să cadă pe stradă şi să fie loviţi de
un vehicul. Adăugăm că fiind la volan nu se vor formula reproşuri privind atitudinea
altor participanţi la trafic, indiferent cu cine se discută.
Exemplul 4. Analizând obligaţia de a semnaliza intenţia
schimbării direcţiei de mers, mulţi consideră că semnalizarea nu are rost dacă
pe moment nu se constată, în spaţiul drumului, prezenţa unor participanţi la
trafic cărora să le servească semnalul. S-ar spune că este logic, fiindcă
asigurarea conducătorului este obligatorie, totuşi, adoptând obişnuinţa de a
selecta împrejurările când semnalizarea foloseşte altor participanţi la trafic,
instalăm în maniera noastră de conducere cerinţa unei concentrări suplimentare şi nefolositoare a atenţiei. Semnalizarea este
obligatorie indiferent de împrejurări.
Călătorind cu un începător, oricine îşi va permite
să-i pună întrebări asupra deciziilor adoptate. De aceea, el va fi pregătit să
răspundă scurt la chestiunile discutate şi să îndepărteze astfel oricare motiv
de neîncredere.
Special pentru examen şi totdeauna la volan.
În multe cazuri, candidatul care ştie să conducă
maşina face imagine necorespunzătoare când este tentat să „pozeze” ca şofer.
La examen, şi totdeauna la volan, demonstraţia
vizibilă va avea altă orientare. Se va arăta că atenţia este mereu
neîntreruptă, pentru a se respecta fără discriminare toate prevederile legale
şi preventive. De asemeni, se va arăta grijă deosebită pentru confortul
călătorilor. Aceştia nu trebuie să ajungă în nici un moment aproape de a evalua
o situaţie ca fiind oricât de puţin tulburătoare. Un exemplu banal: dacă
autoturismul se îndreptă spre un obstacol, fie şi unul îndepărtat, conducătorul
va lua din timp o măsură fină cu volanul, pentru a orienta maşina spre un
spaţiu mai lejer, ori, o măsură uşoară şi din timp cu frâna, astfel ca mersul
să nu inducă vreo îngrijorare călătorilor.
Contrar acestui gen de preocupări, multor şoferi
tineri le place apariţia situaţiilor dificile în parcurs pentru a evidenţia
„profesionalismul” dur cu care le rezolvă. Maniera este enervantă pentru
călători fiindcă în loc să li se dea siguranţă, li se oferă un spectacol gratuit
de dibăcie. Un examinator nu poate admite
maniera de mai sus, cu atât mai mult cu cât începătorul are multe stângăcii
neconştientizate şi potenţial periculoase.
În ceea ce priveşte emoţia la examen. Dacă aveţi
convingerea că ştiţi foarte bine ce e de făcut în oricare loc, nu mai rămâne
decât să vă gândiţi, în fiecare secundă, ce măsuri eficiente să luaţi. Căci alţii sunt
preocupaţi de "imaginea" ce ar reuşi să o facă, şi iau măsuri să le dea bine. Este
greşit să ne preocupe altceva decât conducerea în siguranţă, în timp ce răspundem de bunul
mers al maşinii, ca să nu mai vorbim că fiind la volan răspundem de vieţile altora.
Vom avea multă treabă şi nu ne pot copleşi stări nestăpânite.
No comments:
Post a Comment