Thursday, October 24, 2013

CONDUCEREA DEMONSTRATIVĂ


- Orientarea candidatului pentru examenul practic şi pentru perfecţiune -

    Dintre câţi conducători circulă pe drum, începătorul are statutul special, prevăzut de art. 25 al Ordonanţei Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia el respectă timp de un an reguli suplimentare de circulaţie şi poartă la autoturism semnul distinctiv cunoscut. Putem spune că, deşi a obţinut permis, este necesar să conducă tot ca la exerciţii şi nu trebuie să accepte alte tentaţii. Fiind la volan, un conducător cu experienţă îşi ia răspunderea de a selecta, în raport cu normele rutiere, unele situaţii când constată inexistenţa oricărui risc şi simplifică, justificat, deplasarea în trafic. Vom urmări mai jos câteva exemple. Un începător însă îşi propune altă abordare. El va folosi fiecare prilej, oferit de împrejurările parcursului, în scopul aplicării consecvente a prevederilor legii. Va conduce demonstrând cunoaşterea obligaţiilor. Astfel, îşi perfecţionează continu atenţia specializată, potrivit legii pentru fiecare caz, şi dobândeşte experienţă temeinică. În primul an, indiferent ce observaţii are ocazia să facă asupra altor moduri de a conduce, nu părăseşte maniera de conducere demonstrativă. Trebuie să deprindă bine aplicarea regulilor. Nu este suficient să le ştie. Dacă nu le aplică în totalitate, timp îndelungat, le va uita repede, va face confuzii şi va rămâne expus unor incidente cu final neplăcut. Exerciţiile nu sunt profitabile când se acceptă ignorarea deliberată a prevederilor.
Conducătorul începător, datorită statutului său şi nevoii de a câştiga încredere, trebuie să-i convingă pe cei cu care călătoreşte că ştie toate regulile şi că le aplică. El conduce totdeauna cu atenţia mobilizată pentru siguranţa deplasării, creează astfel o atmosferă de relaxare şi este bine apreciat. Dacă ar crede că a deprins conducerea înainte de vreme, rămâne să fie etichetat drept naiv. Fiind fără experienţă, nu conştientizează stângăciile sale, nu poate fi convingător, iar însoţitorii evită să meargă cu el, fiindu-le ameninţată siguranţa. Profesionalismul impune grijă pentru liniştea călătorilor.
Din poziţia sa de la volan, conducătorul determină cu ajutorul comenzilor principale trei elemente ale deplasării:
  •     - poziţia autoturismului în mers,
  •    - viteza şi
  •  - semnalizarea intenţiei schimbării direcţiei de mers.

Relativ la determinarea elementelor deplasării, să analizăm câteva obiceiuri ale conducătorilor experimentaţi, care conduc preventiv, am putea zice, dar ignoră uneori prevederi regulamentare. Începătorul nu adoptă aceste obiceiuri.
Exemplul 1. Unii conducători greşesc pentru că nu circulă mereu cât mai pe dreapta drumului. Astfel, ei nu respectă adesea obligaţia elementară de poziţionare a autoturismului în mers. Aceşti conducători pretextează:
·         fie că pe marginea din dreapta pot întâlni vehicule staţionate pe care trebuie, din când în când, să le depăşească,
·        fie că folosind o traiectorie apropiată de mijlocul drumului sesizează mai uşor unele pericole care pot să apară pe parcurs.
Această manieră are două dezavantaje importante pentru începător:
a.       El încalcă astfel Regulamentul, din acest punct de vedere, mai tot timpul conducerii, şi,
b.     pe drumuri nemarcate, rămâne lipsit de posibilitatea exersării continue a poziţionării autoturismului într-un spaţiu delimitat.
- Sunt mulţi conducători care la întâlnirea indicatorului de avertizare „Copii” nu aplică prevederea de a micşora viteza sub 30 km/oră, motivând că nu se văd copii în apropiere. Pentru a demonstra respectarea obligaţiilor, chiar când nu sunt copii în preajmă, conducătorul trebuie să ridice piciorul drept de pe pedala de acceleraţie şi să apese pedala frânei, până reduce viteza sub 30 km/oră.
Se aminteşte că în acest caz, precum şi în altele asemănătoare, greşelile frecvente ale începătorilor sunt următoarele:
·   Nu se reduce viteza sub 30 km/oră, sub pretextul că în situaţia arătată nu este motivaţie practică de a aplica Regulamentul.
·   Montarea pe drum a unor indicatoare, mai ales indicatoarele de avertizare, măreşte răspunderea conducătorilor. Un conducător circulând pe o porţiune de drum semnalizată, dacă nu ia măsurile potrivite şi este angajat într-un accident produs de cineva care a încălcat prevederile legale, poate fi răspunzător, în multe cazuri, alături de făptuitor.
Exemplul 3. Privitor la măsura de a reduce viteza cu scopul aplicării întocmai a prevederilor, vom sublinia următoarele:
Chiar dacă pe anumite segmente ale traseului, viteza fiind deja destul de mică, începătorul nu consideră utilă o încetinire potrivit Regulamentului, el reduce totuşi viteza demonstrativ, ridicând piciorul de pe pedala acceleraţiei şi apăsând pedala frânei. Astfel, aplică mereu prevederile regulamentare privitoare la reducerea vitezei şi nu uită care sunt locurile legal prevăzute.
La intersecţie, circulând pe traseul cu prioritate şi mergând pe direcţia înainte, deşi legea nu-l obligă la reducerea vitezei pe motivul trecerii prin intersecţie, începătorul nu se va grăbi să aplice această permisiune pentru a demonstra cunoaşterea regulii. Sunt alte recomandări şi alte obligaţii, fie şi preventive, care cer reducerea vitezei:
§când se circulă din direcţie opusă tramvaielor, troleibuzelor şi autobuzelor oprite în staţii, pe drumurile cu o singură bandă pe sens;
§la depăşirea troleibuzelor şi autobuzelor oprite în staţii, precum şi a tramvaielor aflate în staţiile prevăzute cu refugii;
§pe timp de ceaţă, ploaie torenţială sau ninsoare abundentă;
§pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare, precum şi pe cele acoperite cu polei, zăpadă, mâzgă sau piatră cubică umedă;
§la trecerile pentru pietoni;
§când autovehiculul care circulă înaintea sa semnalizează intenţia de a schimba banda de circulaţie sau direcţia de deplasare.
§Conducătorul care circulă în acelaşi sens cu autovehiculele din serviciile regulate de transport public de persoane, la apropierea de o staţie semnalizată, chiar fără alveolă de staţionare, este obligat să reducă viteza şi la nevoie să oprească pentru a permite conducătorilor acestor vehicule să efectueze manevrele necesare punerii în mişcare din staţie;
§va reduce viteza şi va mări atenţia la întâlnirea indicatoarelor de avertizare, în afară de cele a căror semnificaţie implică măsura de a opri;
§Interpretând prevederile articolelor nr. 35 şi 48 din OUG 195, conducătorul este obligat să se comporte pe drum astfel încât să prevină orice pericol şi să nu constituie un obstacol pentru circulaţie. După această interpretare, chiar dacă prezenţa autoturismului a fost semnalizată de către conducător în vreun fel, valoarea vitezei trebuie adaptată obligatoriu împrejurării de a trece prin dreptul unor obstacole, de exemplu: persoane, animale, vehicule în mişcare sau vehicule staţionate - poate apărea surpriza deschiderii unei portiere, trecerii unui animal sau chiar a unui copil. De asemenea, unde lăţimea spaţiului disponibil pentru trecere este mică, se reduce viteza din timp, în mod corespunzător, pentru a străbate spaţiul cu multă grijă ori pentru a opri la nevoie. Un caz semnificativ când se cere o astfel de anticipare este trecerea pe lângă unele persoane care greşesc deplasându-se pe partea carosabilă, pe lângă copii, persoane în vârstă sau bolnavi. S-ar putea ca aceştia să-şi schimbe imprevizibil poziţia, să fugă sau să cadă pe stradă şi să fie loviţi de un vehicul. Adăugăm că fiind la volan nu se vor formula reproşuri privind atitudinea altor participanţi la trafic, indiferent cu cine se discută.
Exemplul 4. Analizând obligaţia de a semnaliza intenţia schimbării direcţiei de mers, mulţi consideră că semnalizarea nu are rost dacă pe moment nu se constată, în spaţiul drumului, prezenţa unor participanţi la trafic cărora să le servească semnalul. S-ar spune că este logic, fiindcă asigurarea conducătorului este obligatorie, totuşi, adoptând obişnuinţa de a selecta împrejurările când semnalizarea foloseşte altor participanţi la trafic, instalăm în maniera noastră de conducere cerinţa unei concentrări suplimentare şi nefolositoare a atenţiei. Semnalizarea este obligatorie indiferent de împrejurări.
Călătorind cu un începător, oricine îşi va permite să-i pună întrebări asupra deciziilor adoptate. De aceea, el va fi pregătit să răspundă scurt la chestiunile discutate şi să îndepărteze astfel oricare motiv de neîncredere.
Special pentru examen şi totdeauna la volan.
În multe cazuri, candidatul care ştie să conducă maşina face imagine necorespunzătoare când este tentat să „pozeze” ca şofer.
La examen, şi totdeauna la volan, demonstraţia vizibilă va avea altă orientare. Se va arăta că atenţia este mereu neîntreruptă, pentru a se respecta fără discriminare toate prevederile legale şi preventive. De asemeni, se va arăta grijă deosebită pentru confortul călătorilor. Aceştia nu trebuie să ajungă în nici un moment aproape de a evalua o situaţie ca fiind oricât de puţin tulburătoare. Un exemplu banal: dacă autoturismul se îndreptă spre un obstacol, fie şi unul îndepărtat, conducătorul va lua din timp o măsură fină cu volanul, pentru a orienta maşina spre un spaţiu mai lejer, ori, o măsură uşoară şi din timp cu frâna, astfel ca mersul să nu inducă vreo îngrijorare călătorilor.
Contrar acestui gen de preocupări, multor şoferi tineri le place apariţia situaţiilor dificile în parcurs pentru a evidenţia „profesionalismul” dur cu care le rezolvă. Maniera este enervantă pentru călători fiindcă în loc să li se dea siguranţă, li se oferă un spectacol gratuit de dibăcie. Un  examinator nu poate admite maniera de mai sus, cu atât mai mult cu cât începătorul are multe stângăcii neconştientizate şi potenţial periculoase.
În ceea ce priveşte emoţia la examen. Dacă aveţi convingerea că ştiţi foarte bine ce e de făcut în oricare loc, nu mai rămâne decât să vă gândiţi, în fiecare secundă, ce măsuri eficiente să luaţi. Căci alţii sunt preocupaţi de "imaginea" ce ar reuşi să o facă, şi iau măsuri să le dea bine. Este greşit să ne preocupe altceva decât conducerea în siguranţă, în timp ce răspundem de bunul mers al maşinii, ca să nu mai vorbim că fiind la volan răspundem de vieţile altora. Vom avea multă treabă şi nu ne pot copleşi stări nestăpânite.

No comments:

Post a Comment