SPECIALIZAREA ATENŢIEI CONDUCĂTORULUI

Mergând la volan, conducătorului nu îi este permis să observe spaţiul drumului ca un pieton, ori ca un călător din vehicul. Atenţia lui este formată să îndeplinească, la fiecare pas, mai multe obligaţii, concomitent şi, să supravegheze, atât situaţia existentă pe drum, cât şi deplasarea autoturismului în acel moment. El refuză oricare alte solicitări interesante. Psihologii constată că deşi atenţia este distributivă, dispunem pe moment de un buget limitat al atenţiei. Este adevărat. Dacă încep să distribui acest buget în prea multe diviziuni, în prea multe scopuri dispersate, nu mă mai pot concentra. Pe de altă parte, se poate spune că mergând cu un conducător care, pentru a impresiona, se arată interesat de aspecte din „peisaj”, ceea ce nu priveşte circulaţia, călătorii se simt abandonaţi primejdiilor. Lipseşte stăruinţa continuă pentru confortul călătoriei, educarea atenţiei conducătorului, deci lipseşte garanţia siguranţei.

1)        După cum veţi observa, pentru specializarea atenţiei se cere:

§ formarea capacităţii conducătorului de a recepta condiţiile existente pe drumul public, şi în primul rând a condiţiilor ce hotărăsc decizia momentană,

§ formarea capacităţii de a analiza mişcarea autoturismului propriu şi a altor participanţi la trafic,

§ anticiparea efectelor acestor mişcări.

Începătorul se va deprinde să-şi creeze condiţii favorabile concentrării atenţiei, de pildă:

•  reducând viteza în situaţiile cerute de Regulament,
•  refuzând să urmărească scene care nu privesc răspunderea conducerii, şi,
•  învăţând să selecteze imediat elementele caracteristice locului pe care îl străbate, elementele tipice drumurilor cunoscute practic de el, elementele hotărâtoare deciziilor, potrivit cu punctul 2).

Va avea în vedere, de asemenea, că desfăşurarea ulterioară a mişcării altor participanţi la trafic poate avea efecte surprinzătoare.

2)        La deprinderile arătate se adugă formarea atenţiei şoferului pentru a fi mereu în rezonanţă cu prevederile legale, şi pentru a decide, după împrejurări, modul de a conduce . În cursul exerciţiilor se sistematizează din punct de vedere practic prevederile, astfel că începătorul devine apt să le selecteze pe cele aplicabile segmentului de traseu străbătut, şi, să le asambleze în schema practică cea mai potrivită, dintre cele stabilite la exerciţii. Subliniem că în legislaţie, prevederile sunt prezentate după principii juridice. Conducătorul însă le foloseşte sistematizate practic, din experienţă, aşa cum le-a remarcat la drum.

Scopul este asigurarea; îndeplinirea acestei măsuri permanent obligatorii. În mod deosebit, asigurarea precede şi însoţeşte toate manevrele sau modificările mişcării.

3)        Se mai cere, desigur, specializarea atenţiei în mânuirea mijloacelor principale de comandă, adică a:

· volanului -                           pentru modificarea direcţiei - siguranţa deplasării,

· pedalei frânei -                    pentru modificarea vitezei - siguranţa deplasării,

· pedalei de acceleraţie -      pentru modificarea vitezei - controlul deplasării,

· pedalei ambreiajului -        pentru pornire şi anumite manipulări ajutătoare; numai în treapta a 1-a,

· manetei schimbătorului -   pentru folosirea raţională a motorului,

· comutatorului semnalizării intenţiei schimbării direcţiei de mers - pentru siguranţa deplasării.

Atenţia are calitatea de a fi distributivă. Conducând, şoferul se concentrează, de la o clipă la alta, potrivit experienţei, spre o preocupare hotărâtă de el, momentan, ca fiind cea mai activă dar, are în vedere, tot din experienţă, alte preocupări importante legate de măsurile ce se iau în locul străbătut. Aceste preocupări deja le-a selectat, şi le va conecta diferit, potrivit momentului. Deci, procesarea elementelor recepţionate consumă şi ea o parte a „bugetului” momentan al atenţiei. Rareori condiţiile conducerii în siguranţă permit scurte relaxări ori o participare superficială la discuţii iniţiate de călători. Atenţia conducătorului poate fi considerată distributivă numai în raport cu solicitările conducerii, şi se exclud alte preocupări. Interzicerea folosirii telefonului, de către conducător în timpul mersului, este justificată, atât de limitele capacităţii şoferului de a comanda volanul cu ambele mâini când vorbeşte la telefon dar, totodată, şi de limitele concentrării atenţiei specializate a conducătorului.

De asemenea, se întâmplă uneori ca şoferul să considere, din nesocotinţă, că poate fi mai relaxat, că nu e nevoie să ţină seamă de toate elementele drumului, întrucât unele nu sunt frecvente. Astfel poate avea loc un accident de care este răspunzător. Sancţiunea va ajuta probabil conducătorul să fie mai disciplinat.

Exersând potrivit situaţiilor tipice întâlnite la exerciţii, cum şi în alte locuri specifice localităţii, începătorul clarifică şi sistematizează obligaţiile ce îi revin în fiecare dintre cazuri. Înainte de a exersa parcursul unei intersecţii cu dificultăţi, el îşi imaginează, sau mai bine desenează chiar, o schiţă sumară cu traseele şi sensurile de mers uzitate acolo. Locurile dificile se parcurg în siguranţă mai ales când traseul a fost analizat anterior. În ceea ce priveşte folosirea schiţei, rolul hotărâtor îl are instructorul.

· După o practică de cel puţin un an, conducătorul câştigă o sumă de deprinderi care uşurează conducerea sigură şi competentă. Exerciţiile şi aplicarea îndelungată a elementelor teoretice cu care s-a informat, se concretizează acum prin îndemânarea şi gesturile simple ale comenzilor profesional executate. Ar fi însă o greşeală de neiertat să credem că se poate ajunge, cu timpul, la a conduce fără solicitarea intensă a atenţiei. Să nu disimulăm profesionalism!

· Exersând conducerea, se va deprinde demonstrarea cunoaşterii şi aplicarea prevederilor legale la fiecare pas, în orice împrejurări. Se va demonstra, de asemenea, aplicarea măsurilor preventive. Stăpânirea stilului „demonstraţie în conducere” va servi la examenul practic.
·   Atenţia şoferului este distributivă vorbind despre necesitatea rezolvării mai multor probleme de conducere, concomitent. Unii, apreciind superficial, ar putea acuza şoferul că nu şi-a format încă atenţia distributivă fiindcă nu a răspuns la o întrebare pusă într-un moment cand era deja concentrat la volan.