FOLOSIREA MOTORULUI

OBLIGAŢII LA ÎNTÂLNIREA VEHICULELOR CU PIETONII

Nu se poate conduce în siguranţă acreditând părerea că toţi pietonii ştiu şi respectă regulile care le sunt adresate. Capacitatea lor de a înţelege şi de a respecta legea este diferită. Interpretând art. 35 (1) al OUG 195 şi cunoscând că unii pietoni greşesc cu uşurinţă, preocuparea conducătorului de vehicul care îi întâlneşte pe partea carosabilă a drumului este de a nu îi pune în pericol şi de a nu îi stânjeni când vor să-şi continue drumul. Dacă pietonii nu se află pe „trecerea pentru pietoni” semnalizată, conducătorul autoturismului nu le analizează greşelile, nu le adresează reproşuri şi respectă regulile impuse conducătorilor auto, inclusiv interpretarea preventivă de mai sus. Toate îndrumările sunt prezentate aici, având in vedere că începătorii, mai mult decât conducătorii cu atenţia formată, trebuie să insiste pentru cunoaşterea şi adoptarea conduitei preventive; ceea ce este deseori mai mult decât respectarea prevederilor legii. În cazul unui accident, se stabileşte vinovatul dar, nici cel fără vină nu suportă cu uşurinţă rigorile cercetării accidentului, pierderile şi obligaţiile ce urmează unor astfel de evenimente.

Pe de altă parte, potrivit O.U.G. 195, art. 72 (4), când conducătorul vehiculului a respectat prevederile legale, pietonii răspund pentru eventuale încălcări ale normelor rutiere la traversare sau la folosirea părţii carosabile.

Esenţa obligaţiilor pietonilor constă în următoarele prevederi:

Pietonii sunt obligaţi să folosească numai trotuarul sau în lipsa acestuia să circule pe partea stângă a drumului, în direcţia lor de mers, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, conformându-se regulilor de circulaţie. Ei traversează perpendicular pe axul drumului, dacă nu sunt treceri amenajate cu marcaje ori/şi cu indicatoare, sau, în localităţi, pe la colţul străzii, după ce s-au asigurat că o pot face în siguranţă pentru ei şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Pietonilor le este interzis:

• —        să circule pe partea carosabilă a drumului public dacă acolo există, şi sunt libere, amenajări permise circulaţiei pietonilor;
• —    să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise ori prin locurile permise, dar în fugă şi/sau fără să se asigure;
• —        să prelungească timpul de traversare a drumului public şi să întârzie ori să se oprească fără motiv;
• —        să ocupe partea carosabilă în scopul împiedicării circulaţiei.

PORNIREA ÎN RAMPĂ

Este o probă de examen, uşoară, dar se recomandă exersarea ei numai după ce începătorul stăpâneşte comenzile, adică după cel puţin 20 de ore de exerciţii la volan. Pornirea în rampă se exersează fie la poligon, unde rampa este grea, fie chiar pe un drum în rampă, mai puţin aglomerat şi suficient de mult înclinat.

Una dintre împrejurările uzuale care fac necesară stăpânirea acestei probe este următoarea:

Presupunem că autoturismul se află oprit în rampă, aşteptând într-un şir de vehicule lumina verde a semaforului. Condiţia impusă este ca, aprinzându-se lampa verde, comenzile pornirii de pe loc să nu permită mişcarea autoturismului spre spate, nici măcar 1 - 2 centimetri. Evident că pentru exerciţiu nu se cere semafor.

Exerciţiul începe pe un drum în rampă, autoturismul este oprit, motorul funcţionează şi schimbătorul este la punctul mort. Conducătorul aşteaptă momentul pornirii, apăsând tot timpul cu piciorul drept pedala frânei, pentru a nu lăsa autoturismul să meargă înapoi, pe pantă.

Care sunt comenzile necesare pentru pornire în rampă?

1)    - Conducătorul se asigură. În unele împrejurări va trebui să semnalizeze.

2)  -Apasă pedala ambreiajului şi introduce schimbătorul în treapta 1.

3)   -La pornirea de pe loc trebuie întâi apăsată pedala acceleraţiei cu piciorul drept, pentru a mobiliza motorul să dezvolte putere. În acest scop:

a.  se trage mai întâi maneta frânei de mână, ţinând-o în poziţia frânat, fără a o asigura (la multe modele de fabricaţie se ţine butonul siguranţei apăsat continuu, cât timp se ţine maneta trasă);

b. se eliberează apoi pedala frânei, iar autoturismul rămâne frânat, deoarece conducătorul ţine, cu mâna dreaptă, maneta frânei trasă;

c.   se apasă pedala acceleraţiei pentru ca motorul să funcţioneze în turaţie (circa 2500 rot/min).

4)    - Se eliberează pedala ambreiajului, câte puţin, până ce turaţia motorului scade întrucâtva, pentru că acum trebuie să înceapă propulsarea dar, autoturismul este frânat cu frâna de mână. Pedala ambreiajului se menţine de acum, pentru un timp, în această poziţie, unde ambreiajul cuplează parţial motorul la transmisie. Pedala acceleraţiei rămâne mereu apăsată.

5)   - Se eliberează complet frâna de mână, fără nici un reglaj, după care mâna dreaptă se pune pe volan. Autoturismul porneşte din loc, progresiv. Pedala ambreiajului, încă rămâne în aceeaşi poziţie sau se mai eliberează foarte puţin, dacă pornirea este prea înceată.

6)   - După ce autoturismul capătă o mişcare sigură, câştigând o oarecare energie de mişcare, se eliberează complet, cu grijă, pedala ambreiajului şi se aşază piciorul în stânga, alături. Apoi se accelerează mai mult turaţia motorului, mărind valoarea vitezei autoturismului.

Exersând de câteva ori, începătorul capătă îndemânare, iar comenzile arătate se vor succeda într-un timp convenabil. Când exersăm nu trebuie să ne facem grijă pentru uzura ambreiajului. Acesta este construit să fie foarte rezistent. Pe de altă parte, la examen şi în toate împrejurările, sunt apreciate comenzile executate cu grijă pentru confortul călătorilor.

Greşeli la pornirea în rampă:

ì       - Lipsa asigurării la pornire sau a semnalizării dacă era necesară.

ì       - Pornirea autoturismului înapoi, pe o distanţă oricât de scurtă.

ì       - Oprirea motorului. La o pornire bună, nu ar trebui nici măcar să scadă turaţia.

ì       - Accelerarea excesivă a motorului.

ì       - Pornirea neuniformă, cu trepidaţii (lipsă de răbdare cu comanda ambreiajului şi accelerare insuficientă).

CONDUCEREA DEMONSTRATIVĂ

- Orientarea candidatului pentru examenul practic şi pentru perfecţiune -

SPECIALIZAREA ATENŢIEI CONDUCĂTORULUI

AŞEZAREA LATERALĂ LÂNGĂ BORDURĂ

Este o metodă specială cu ajutorul căreia conducătorul poate alinia autoturismul într-un loc liber al unui rând în staţionare, de-a lungul bordurii trotuarului din dreapta, unde fiecare autoturism stă unul după altul, fără să atingă bordura cu roţile. Autoturismul notat C s-a manevrat astfel şi a ajuns lângă bordură, în poziţia dintre autoturismele A şi B (figura 1). Aici, lungimea spaţiului liber dintre A şi B este necesar a fi de minim 7 m. Mişcările acestei metode de manevră se deprind greu, astfel că sunt necesare exerciţii îndelungate la poligon şi pe drum.

Faza 1.     Conducătorul poziţionează autoturismul C (figura 2) lângă cel notat cu A, astfel ca, privind de la volan spre colţul din stânga spate al autoturismului A, mijlocul geamului uşii din dreapta spate (C1) să fie pe direcţia privirii.

Distanţa între autoturisme, în prima fază, nu trebuie să fie mai mică de 0,5 m, dar poate fi mai mare. Axa longitudinală a autoturismului C poate să nu fie absolut paralelă cu axa drumului. În poziţia arătată, conducătorul opreşte autoturismul, apasă cu piciorul drept pe pedala frânei, cu piciorul stâng apasă complet pedala ambreiajului şi introduce schimbătorul în marşarier. Autoturismul fiind încă oprit, conducătorul roteşte volanul la dreapta complet. Apoi se asigură pe drum, ştiind că roţile din faţă, în viraj spre dreapta-spate, se vor deplasa mult către stânga (vezi figura 3). Semnalizează şi comandă pornirea cu pedalele acceleraţiei şi ambreiajului. Astfel, virează cu spatele către dreapta, mergând încet, în timp ce direcţia axei longitudinale se schimbă progresiv.

Faza 2. Când direcţia axei longitudinale a autoturismului ajunge să facă un unghi de 

45⁰ cu direcţia bordurii, conducătorul opreşte autoturismul din mers (figura 3). Este bine ca aprecierea unghiului acestei direcţii să fie cât mai corectă. De la volan se poate aproxima acest unghi, astfel ca direcţia privirii de control, care s-a arătat în figura 2, să treacă de această dată prin colţul de geam C2. După oprire, se îndreaptă volanul, rotindu-l spre stânga, timp în care se ţin apăsate pedalele ambreiajului şi frânei.

Faza 3. Apoi, conducătorul porneşte autoturismul, mergând rectiliniu, cu spatele, încet, pe această direcţie înclinată cu 45⁰, până unde direcţia privirii de control ajunge să treacă prin colţul de geam C3 (figura 4). Aici opreşte din nou. Roteşte volanul la stânga complet, în timp ce pedalele frânei şi ambreiajului sunt apăsate, iar autoturismul este oprit. Locurile celor trei repere, C1, C2, C3, depind de poziţia la volan a conducătorului şi de modelul autoturismului. De aceea, poate li se vor aduce mici modificări de către cel care le foloseşte, dacă găseşte că modificările sunt necesare.

Faza 4.  Se comandă iarăşi pornirea de pe loc şi se deplasează autoturismul tot cu spatele, încet, în viraj stânga, maxim, până când se aliniază între autoturismele A şi B (figura 1). Se va proteja în timpul manevrei colţul stânga spate al autoturismului A. Alinierea se poate verifica în oglinda exterioară dreapta, unde trebuie să se vadă că marginea din dreapta a autoturismului a ajuns paralelă cu bordura trotuarului. Roţile nu trebuie să atingă bordura. În final, dacă lăsăm autoturismul lângă bordură, vom îndrepta obligatoriu roţile din faţă, înainte de a opri motorul.

Pentru alinierea autoturismului într-un rînd de pe stânga drumului, ceea ce este mai greu şi se cere rareori, ne vom imagina că locul şoferului este în dreapta. Fiind la volan avem nevoie deseori să apelăm la imaginaţie. În acest caz, ne vom închipui că direcţia privirii de control  trece, de la locul din dreapta şoferului, spre geamurile din stânga.

Se vor evita următoarele greşeli la executarea aşezării laterale:

•          - Lipsa semnalizării sau/şi asigurării.

•         - Alinierea greşită, fie prin înclinarea autoturismului faţă de bordură ori prin aşezarea lui la mai mult de 35-40 cm de  bordură (dar poate fi apropiat chiar la 5 cm).

•   - Corectările în timpul manevrei, prin mersul înainte.

•      - Atingerea bordurii, zgârierea sau lovirea autoturismului.

•       - Oprirea motorului în timpul exerciţiului.